Bibliografie

NICULESCU, Remus, “Grigorescu între clasicism şi romantism”, Studii şi cercetări de istoria artei, nr 3-4, Bucureşti, 1956 OPRESCU, George, NICULESCU, Remus, “N. Grigorescu. Anii de ucenicie”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956 OPRESCU, George, “Grigorescu şi Franţa, studiu asupra formaţiei spirituale şi artistice a pictorului”, Bucureşti, 1946 REAU, Louis,” L’art roumain, Larousse”, Paris, 1946 VLAHUŢĂ, Alexandru,” Pictorul Nicolae Grigorescu”, Bucureşti, 1910

ulei pe lemn, 14 cm, 23,5, semnat stânga jos, cu roşu, Grigorescu

Unul dintre ciclurile cele mai coerent care s-au dezvoltat și au persistat până în ultimii anii de creație, împământenite o dată cu venirea la Câmpina s-a axat pe proximitatea subiectelor ce îl impuseseră pe Grigorescu în arta națională: peisajul rural. Calitatea primară a operei dezvoltate în ultimii 15 ani de creație ține de viziune, o viziune inconfundabilă ce s-a tradus prin contactul nemijlocit cu realitatea imediată, filtrată (sau nu) prin sensibilitatea lirică atât de pasională. Peisajul a fost cu adevărat câștigat atunci când Grigorescu a capacitat să racordeze stilul la acea viziune, prin propria-i opinie despre impresionism, valoarea lucrurilor și estetica coordonatoare. Câștigurile acestei ultime perioade, în special în maniera picturală, au constat în valorația oferită întregii compoziții, prin capacitatea artistului de a picta întregul, dar și fracțiunile, cu aceeași însemnătate și calitate a universului luminos. În plus, Grigorescu a reușit să împrumute din pictura cu personaje acea idealizare tipică ce îl împiedica să prezinte altceva decât frumosul și optimistul, astfel , peisajul său se înscrie în coordonatele unei topografii senzoriale cu adevărat reușite. Dealurile, vâlcelele, posadele, luminișurile, pajiștile străbătute de ciobănașii, toate intră în imaginarul grigorescian și sunt transformate, în parte, în excelențe estetice, inaugurând fiecare în parte cicluri elocvente. Agapia, locaș cu adevărat “sacru” în imaginarul grigorescian, avea să fie atât sursă inițială, cu ocazia primelor călătorii ocazionate de pictarea mânăstire, dar și una dintre ultimele locuri străbătute în ultimii ani de viață. În uleiul de față descoperim un Grigorescu la distanță de mai bine de 40 de ani de la zugravul Nicu, ce era contractat de stareța Agapiei, în 2 aprilie 1858, să picteze în întregime biserica. Acest prim contact avea să devină cu adevărat important în perioada itinerariilor românești, pe care Grigorescu le-a planificat cu atâta grijă, în special începând cu 1890, când Franța dispărea din vizorul pictorului nostru.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.