Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
GRIGORESCU, Dan, ”Ciucurencu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965
OPRESCU, George, ”Alexandru Ciucurencu”, Ed. Meridiane, București, 1962
ulei pe pânză lipită pe carton, 25 x 34 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu brun, AC, (1)942
Opera lui Alexandru Ciucurencu se situează în linia tradiţiei coloristice româneşti, începută cu frescele din nordul Moldovei şi continuată cu aceeaşi adâncime în picturile lui Luchian, Tonitza, Petraşcu, Pallady, Ghiaţă. Cel mai mult se apropie însă de Pallady, în special în ceea ce priveşte viziunea înnoitoare pe care o aduce în tradiţia picturii, o concepţie care are în centru investigarea realităţii. Naturile statice sunt acelea care exprimă cel mai bine pasiunea cu care Ciucurencu cercetează realul, în obiectele încărcate de prezenţă umană, florile şi fructele, care sunt la el expresii ale materiei. Cea mai însemnată influenţă asupra formării artistice a lui Cicurencu în spiritul realismului a avut-o Camil Ressu, tutela căruia părea evidentă în compoziţia cu care tânărul pictor debuta la Salonul oficial din 1930, dar de care s-a eliberat în scurt timp, evoluând într-o direcţie cu totul diferită. O altă întâlnire importantă a fost cea cu artiştii coloniei de la Baia Mare, unde Ciucurencu a luat contact prima oară cu o mişcare artistică ce evolua între coordonate internaţionale. În 1931 a ajuns la Paris, printr-o bursă câştigată prin concurs şi asemenea majorităţii pictorilor români, s-a înscris la cursurile Academiei Julian. Nu după mult timp, s-a transferat la Academia André Lhôte, unde fără a manifesta afinităţi cu formula conceptualistă a lui Lhôte, şi-a manifestat preferinţa pentru cilorile fovismului. Operele lui Matisse şi Dufy îi erau surse de inspiraţie, însă impulsurile veneau şi dinspre arta naţională, în special din lirismul exprimat prin culoare a lui Luchian, care avea să îi devină un adevărat idol. Pictura „Natură statică cu două ulcele”, realizată în 1942, face parte din faza de intensificare cromatică a artei lui Ciucurencu. Aici, impresia culorii galbene, a roşului şi a albastrului constituie motivele picturale, iar culorile, pure senzaţii la început, îşi caută în obiectele naturii moarte o formă pe care să o umple, spaţiul propriu de existenţă, tinzând către un acord decorativ. Artistul reuşeşte aici să exprime, printr-un ansamblu coerent, sentimente generate de faptele obişnuite ale vieţii, într-o operă ce urmăreşte transfigurarea artistică a amănuntului cotidian.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
