Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
Catalogul “Centenar Theodor Aman”, Muzeul Național de Artă, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București, Ed. Venus, București, 1991
ulei pe lemn, 14 cm, 9,5, semnat şi datat stânga jos, cu negru, Th. Aman, (18)54
Informații documentare
Proveniență:
licitaţia Alis, 8 mai 2005, lot 40;
colecţia M.R., Bucureşti.
Ajuns la mijlocul secolului al XIX-lea în Paris, Aman găsește acel occident romantico-revoluţionar, în care tinerii societăţii franceze descoperă şi îşi însușesc elemente ale civilizaţiei orientale. Fie că drumurile duc în nordul Africii, în Maroc sau Algeria, fie că ele duc în inima orientului european, pe malurile Bosforului, tinerii artişti sunt fermecaţi atât de minunăţiile, cât şi de periferiile acestei culturi. Nu întârzie să apară scene revelatoare, romantice, secvenţe idealizate; sunt imaginate instanţe eroice, sălbatice, “păgâne”, chiar, în majoritatea straturilor sociale, fermecate de impactul cultural simţit. Aman începea atunci să își reevalueze percepțiile estetice, ce aveau să se materializeze în arta pe care o va practica în următoarele decenii. Cazul lui Aman este unul mai special, caracterizat în primul rând de condiţiile speciale, sociale şi geografice, dar și istorice care definesc locurile natale ale artistului. Astfel Aman este prins între două modalităţi de receptare a orientalismului. Prima este cea mai evidentă, Aman trăind în vremurile în care orientalismul secular, adus de imperiul otoman, îşi trăia practic ultimii ani pe meleagurile ţărilor române. Desigur că viziunea românului este distorsionată faţă de efectele produse în rândul vesticilor, trăirea dinspre interior a orientalismului fiind totuşi definitorie întregii societăţi româneşti. A doua modalitate de simţire a orientului se conturează în jurul noii estetici împroprietărite. Chiar dacă la 1850 Aman încă putea întâlni vechea societate românească, înrădăcinată în cutume turco-fanariote, experienţa originală a însemnat, desigur, cu mult mai mult. După primul “stagiu” parizian de studii, Aman călătoreşte în 1854 mai întâi la Constantinopol, apoi ajunge în Crimeea, de unde, de altfel, provin și câteva notaţii picturale. Această primă experienţă se va detaşa cu adevărat drept o caracteristică a artei lui Aman mulţi ani mai târziu, spre deceniul opt al secolului al XIX-lea, când uleiurile, gravurile sau tuşurile artistului vor traduce coerent o experienţă sedimentată în spiritul creator. Orientalismul s-a reverberat în majoritatea genurilor artistice, de la peisaj, atât în ulei cât şi în tuş, la interioare şi scene de gen, ce surprind prin viziunea matură notaţii inspirate, revelatoare ale unei culturi ce se pierdea încet în modernitatea europeană. (I.P.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
