421. Scrumbii

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

421. Scrumbii

Ioan Andreescu

1850, Bucureşti - 1882, Bucureşti

Estimare:

EUR 25.000 - 35.000

Neadjudecat

Bibliografie

Catalog "Expoziţia comemorativă Ioan Andreescu 1850 – 1882: Anii de creaţie în ţară", Cuvânt înainte, Studiu şi Catalog comentat de Radu Bogdan, 21 decembrie 1982 – 6 februarie 1983, Muzeul Naţional de Artă al României BOGDAN, Radu, "Andreescu. Volumul I: Artistul în epocă", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969 BOGDAN, Radu, "Andreescu. Volumul II: Posteritatea critică", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982

ulei pe pânză lipită pe lemn, 37 x 21 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, "I. And"

Informații documentare

Opera a participat la expoziția "Ioan Andreescu, 1850-1882. Anii de creație în țară", Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, 21 Decembrie 1982 - 6 Februarie 1983, Radu Bogdan și este reprodusă în catalogul expoziției, la pag. 30.

Provenienţă

colecția av. Alexandru Demetriad (1843-1897). Primul colecționar al tablourilor lui Ioan Andreescu, Demetriad îl cunoștea pe pictor în perioada petrecută în Buzău, acționat ca un mecena pentru tânărul Andreescu. Colecția de uleiuri semnate de Andreescu număra circa 25-30 de tablouri, toate din perioada buzoiană, pânze care intrau în colecția urmașilor lui Demetriad după decesul prematur al acestuia din 1897. Fratele Iancu Demetriad (1845-1917) și văduva și cele două fiice ale lui Alexandru își împărțeau colecția de tablouri care astăzi se regăsește împrăștiată (dispărute, în colecția Muzeului Național de Artă, Muzeul Iași și Muzeul Brașov); în 1955 opera era redescoperită de istoricul de artă Radu Bogdan, moment în care opera făcea parte din colecția Aurelia Georgescu.

Biografia lui Ioan Andreescu a reprezentat o cercetare continuă, scurta viață a artistului fiind scrutinată de cronicari și de istoricii de artă încă din preajma anului 1900. Educația normală și cea artistică nu ne spun atât de multe, fiind cunoscută perioada extrem de scurtă de școlarizare. În 1863 a fost înscris la gimnaziul Gh.Lazăr din Bucureşti, apoi la reputatul Colegiu "Sfântu Sava". La îndrumarea profesorului de desen, C. I. Stăncescu, în 1869 Andreescu se înscrie la recent înfiinţata Şcoală de Belle Arte. La Belle Arte Andreescu studiază desenul, dar sunt unii biografi ai săi care consideră că ar fi luat şi lecţii de pictură (lesne de presupus în contextul școlii). După absolvirea cursurilor Şcolii de Arte din Bucureşti, condusă de Aman, Andreescu se vede claustrat într-un mediu lipsit de infuzie directă de artă: cu mari dificultăţi, în 1872 este angajat profesor la Seminarul episcopal din Buzău. Izolat în orăşelul de provincie, începe să lucreze după natură: peisaje, naturi moarte și portrete. Revelația picturii o va avea în ianuarie-februarie 1973, când, cu ocazia Expoziției Societății Amicilor Bellelor Arte de la Hotel Herdan din București, Andreescu putea admira circa 150 de opere ale lui Nicolae Grigorescu. Acesta este considerat momentul de declic în cariera lui Andreescu, care din acel moment se dedică picturii, și în doar 6 ani, până la plecarea în Franța, devenea un artist cu înalte calități. În acea perioadă petrecută la Buzău, în mijlocul deceniului 1870, Andreescu devine pictorul modern pe care îl știm astăzi, saltul calitativ al creației sale fiind lesne de identificat încă din primii ani de pictură. Între septembrie 1872 (venirea la Buzău) și decembrie 1878 (plecarea la studii în Franța) Andreescu va lucra doar în Buzău și în preajma Buzăului (apariția primelor peisaje impresioniste), iar încercările artistice îi vor fi susținute de diverse figuri culturale locale. Frații Alexandru și Iancu Demetriad, Alexandru Bellu (nepotul lui Georges de Bellio) sau Gheorghe Pancu, toți buzoieni, aveau să îi înțeleagă opera și să îl susțină pe tânărul pictor ce avea să debuteze pe simezele oficiale în 1876, în cadrul celei de-a treia expoziții a Societății "Amicii Belelor Arte". Acești trei mecena aveau să strângă împreună circa 50 de opere pictate de Andreescu, cel mai important fiind de departe Alexandru Demetriad, de altfel primul colecționar al lui Andreescu. Revenind la expoziția din 1876, trebuie menționat faptul că una dintre cele patru opere cu care a participat Andreescu a fost una intitulată "Pești". Având în vedere faptul că cel mai avizat expert pe opera lui Andreescu, Radu Bogdan, confirma în 1982 că opera de față - "Scrumbii" - este cea mai timpurie operă cu pești cunoscută (față de "Cegă" sau "Crap" din col. MNAR), putem presupune că ea este una și aceeași cu cea expusă în 1876. Apariția unor opere cu pești în expozițiile Andreescu nu sunt multe, următoarea mențiune a acestei tipologii restrânse de opere fiind în 1910, în cadrul expoziției retrospective Andreescu din cadrul Tinerimii Artististice din acel an. Atunci erau prezentate trei naturi statice cu pești din colecția Constantin Mille, fapt ce însă ne poate doar face să presupunem că "Scrumbii" ar fi fost una dintre acelea. Cert este că între decesul lui Alexandru Demetriad (1897) și redescoperirea operei, în 1955, nu știm exact traseul operei, fapt ce întărește raritatea acestui ulei excepțional de Ioan Andreescu. Reintroducerea operei în circuitul public s-a datorat tot istoricului de artă Radu Bogdan, care o publica, analiza și expunea în 1982-1983, în expoziția dedicată creației din țară a lui Andreescu.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.