Bibliografie

BREZIANU, Barbu, ”N.N.Tonitza”, Ed. Academiei, București, 1967 BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 Catalogul Expoziției “N.N.Tonitza”, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1964

ulei pe carton, 20 cm, 24,5, semnat dreapta sus, cu negru, Tonitza

Informații documentare

Opera este reprodusă în catalogul expoziției retrospective N.N.Tonitza, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1964, cat.nr. 197, la pag. 114, sub titlul "Pescar cu barca la malul mării". Opera este reprodusă în catalogul "Tonitza", prefață de Corneliu Baba, Ed. Meridiane, București, 1965 la cat. 95.

Note

Etichetă de participare în expoziţia de pictură şi grafică "Nicolae N. Tonitza", Muzeul de Artă al R.S.R, mai-iulie, 1979, cat. 169. Etichetă de participare în expoziţia "Nicolae N. Tonitza", Muzeul de Artă al R.P.R, Bucureşti, 1963.

Provenienţă

colecţia dr. Nicolae şi Maria Mihail.

Dacă analizăm creația lui Tonitza din perioada 1920-1939 (perioada de maturitate), observăm că peisajul nu a reprezentat o alegere constantă în câmpul imaginar, ci a vibrat prin diverse cicluri coordonate fie de locurile străbătute (Vălenii de Munte, Țara Făgărașului, Mangalia, Constanța, Balcic), fie de sentimentele resimțite de artist în fața subiectului. Dobrogea a reprezentat pentru Nicolae Tonitza spațiul principalelor descoperire estetice atât în domeniul peisajului (pe care îl practică asiduu atât în Mangalia, cât mai ales în Balcic), cât și a compozițiilor cu personaje – apariția primelor portrete de esență orientală, zonală. Perioada de creație ce coincide cu sejururile la Mangalia a marcat profund a doua jumătate a anilor ’20, în special datorită specificității vizuale, dar și a profundelor schimbări survenite în creația pictorului. Reconsiderarea atmosferei prin prisma luminii tipic dobrogene, zenitale, a reprezentat principalul câștig ce a modelat picturalitatea. Tonitza resimte această schimbare cel mai profund în peisaj, pentru că, atunci când se distanțează de intimitatea proximității (cafenele, curtea lui Tefik, străduțele Mangaliei) sau iese din zona cvasi-urbană (biserica, brutaria, colțurile pitorești) pictorul descoperă întinderea marină sau creează într-o atmosferă în lipsa elementului uman. De obicei aceste peisaje sunt și intitulate ca atare (“Liniștea eternă”, “Zi tristă la Mangalia”, “Impresie de amurg”), trecute printr-un filtru tipic expresionist, de altfel și premisa de la care pornesc căutările pentru vedutelor reprezentate. În “Întoarcerea din larg” găsim tocmai acea extindere a limbajului pictural dincolo de limita de “confort” pe care Tonitza și-o stabilise în preajma unor teme-matriță. Cel mai probabil avem de a face cu o imagine din Mangalia, acesta fiind principalul loc de la mare în care pictorul a lucrat până la descoperirea Balcicului (1933). Opera, o compoziție inovativă în care Tonitza limitează foarte mult vederea și închide perspectiva, este focalizată în jurul unei acțiuni tipice, oferindu-i dinamica cuvenită. Paleta este redusă la câteva tonuri, însă ce impresionează este tehnica de pictare -cuțitul de paletă fiind unica metoda. Această compoziție lărgește suita de imagini ce alcătuiesc povestea Mangaliei văzută de Nicolae Tonitza în a doua jumătate a deceniului trei al secolului trecut și totodată ne oferă o nouă perspectivă asupra peisagistului Tonitza. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.