otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Şi totuşi cine nu-l recunoaşte astăzi, deosebit dintre toţi, el însuşi întotdeauna, cu lumea lui de culori melodioase şi tandre, cu intensităţile lui şi cu surdina unor tonuri delicate care vibrează, captiv, sufletul îndrăgostitului de armonii inefabile. Cine nu-i ştie ploaia de linii frânte care organizează materia… sau urma odulată a negrului şerpuind în căutarea formelor şi sugerându-le o existenţă fluidă” A.E. Baconsky, 1963 Alexandru Ciucurencu provine dintr-o familie nevoiaşă din Tulcea. Copilăria petrecută sub semnul neajunsurilor l-a marcat pentru tot restul existenţei, viitorul maestru al artei româneşti fiind un om modest şi foarte rezervat. Aptitudinile artistice remarcate încă din copilărie reuşeşte s-o pună în valoare de la 13 ani, când intra ucenic la zugravul de biserici Mihail Paraschiv. Artist mediocru, fără însuşiri deosebite, Paraschiv, îi oferă viitorului artist primul contact cu arta învâtându-l noţiuni elementare de desen şi prepararea culorilor. Şase ani mai târziu, în 1921, a fost admis la Şcoala de belle arte din Bucureşti unde ia lecţii de desen de la Frederic Stork şi Contantin Artachino, anatomie de la profesorul Rainer şi pictură de la G.D. Mirea şi Camil Ressu. În timpul studenţiei călătoreşte adesea la Baia Mare, unde lucrează în cadrul coloniei artistice care funcţiona în localitate. În 1930, Ciucurencu a câştigat o bursă de doi ani la Şcoala română de la Fontenay aux Roses, aflată în apropiere de Paris. Ajuns în capitala artelor se înscrie la Academia Julian, însă academismul rigid practicat de profesorii Pierre şi Albert Laurens nu-l satisface, drept urmare decide să abandoneze studiile academice în favoarea Şcolii Libere de Pictură André Lothe din Montparnasse. Simultan începe să copieze maeştrii de la Luvru, fiind atras în mod special de Boticelli, Hieronymus Bosh şi Pieter Bueghel cel Bătrân. Tânărul artist se menţine la distanţă de toate tentaţiile decadentului Paris, de experimentele artistice nonconformiste la viaţa desuetă, Ciucurencu nu experimentează nimic. Întors în ţară, debutează cu un Autoportret la Salonul Oficial din 1932 şi pregăteşte o expoziţie personală, pe care o va deschide doi ani mai târziu, la sala Mozart. Această expoziţie are un ecou imens, unii considerându-l un diletant confuz, alţii apreciindu-i talentul. Din acest moment cariera sa merge într-o ascensiune constantă, Ciucurencu fiind considerat unul dintre maeştii generaţiei sale. Repertoriul tematic al creaţiei sale este divers, artistul tratând cu mult interes subiecte diferite, de la peisaje, portrete sau naturi statice la arta militantă, de stânga. Opera sa este egală valoric, iar stilul este profund personal descins din realismul lui Ressu şi expresionism. Compoziţia Mic dejun este o natură statică în care artistul îşi valorifică abilitățile de colorist. Realizează o armonie cromatică din tonuri de brun, ocru şi galben într-un spirit destins. În doar câteva cuvinte, arta lui Ciucurencu se caracterizează printr-un autentic realism care reflectă personalitatea verticală a omului simplu şi a artistului devotat carierei.
Bibliografie
Jianu, Ionel A. Ciucurencu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958
Dimensiuni
custom 23,7
Descriere
ulei pe carton, semnat dreapta jos cu negru, AC
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Şi totuşi cine nu-l recunoaşte astăzi, deosebit dintre toţi, el însuşi întotdeauna, cu lumea lui de culori melodioase şi tandre, cu intensităţile lui şi cu surdina unor tonuri delicate care vibrează, captiv, sufletul îndrăgostitului de armonii inefabile. Cine nu-i ştie ploaia de linii frânte care organizează materia… sau urma odulată a negrului şerpuind în căutarea formelor şi sugerându-le o existenţă fluidă” A.E. Baconsky, 1963 Alexandru Ciucurencu provine dintr-o familie nevoiaşă din Tulcea. Copilăria petrecută sub semnul neajunsurilor l-a marcat pentru tot restul existenţei, viitorul maestru al artei româneşti fiind un om modest şi foarte rezervat. Aptitudinile artistice remarcate încă din copilărie reuşeşte s-o pună în valoare de la 13 ani, când intra ucenic la zugravul de biserici Mihail Paraschiv. Artist mediocru, fără însuşiri deosebite, Paraschiv, îi oferă viitorului artist primul contact cu arta învâtându-l noţiuni elementare de desen şi prepararea culorilor. Şase ani mai târziu, în 1921, a fost admis la Şcoala de belle arte din Bucureşti unde ia lecţii de desen de la Frederic Stork şi Contantin Artachino, anatomie de la profesorul Rainer şi pictură de la G.D. Mirea şi Camil Ressu. În timpul studenţiei călătoreşte adesea la Baia Mare, unde lucrează în cadrul coloniei artistice care funcţiona în localitate. În 1930, Ciucurencu a câştigat o bursă de doi ani la Şcoala română de la Fontenay aux Roses, aflată în apropiere de Paris. Ajuns în capitala artelor se înscrie la Academia Julian, însă academismul rigid practicat de profesorii Pierre şi Albert Laurens nu-l satisface, drept urmare decide să abandoneze studiile academice în favoarea Şcolii Libere de Pictură André Lothe din Montparnasse. Simultan începe să copieze maeştrii de la Luvru, fiind atras în mod special de Boticelli, Hieronymus Bosh şi Pieter Bueghel cel Bătrân. Tânărul artist se menţine la distanţă de toate tentaţiile decadentului Paris, de experimentele artistice nonconformiste la viaţa desuetă, Ciucurencu nu experimentează nimic. Întors în ţară, debutează cu un Autoportret la Salonul Oficial din 1932 şi pregăteşte o expoziţie personală, pe care o va deschide doi ani mai târziu, la sala Mozart. Această expoziţie are un ecou imens, unii considerându-l un diletant confuz, alţii apreciindu-i talentul. Din acest moment cariera sa merge într-o ascensiune constantă, Ciucurencu fiind considerat unul dintre maeştii generaţiei sale. Repertoriul tematic al creaţiei sale este divers, artistul tratând cu mult interes subiecte diferite, de la peisaje, portrete sau naturi statice la arta militantă, de stânga. Opera sa este egală valoric, iar stilul este profund personal descins din realismul lui Ressu şi expresionism. Compoziţia Mic dejun este o natură statică în care artistul îşi valorifică abilitățile de colorist. Realizează o armonie cromatică din tonuri de brun, ocru şi galben într-un spirit destins. În doar câteva cuvinte, arta lui Ciucurencu se caracterizează printr-un autentic realism care reflectă personalitatea verticală a omului simplu şi a artistului devotat carierei.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
