Bibliografie

ANDREESCU, Viorica, ”Samuel Mützner”, Bucureşti, 1974. MATEESCU, Denia, ”Culorile gărdinii în peisajul românesc.1850 – 1955”, (catalog), MNAR, 2006. MARIAN, Rodica, ”Samuel Mützner 1884-1959”, ed. Antet Bucureşti 2005. PAVEL, Amelia, ”Pictori evrei din România”, 1848-1948, Editura Hasefer, Bucureşti, 1996

ulei pe pânză, 30 x 40 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu brun, G. Petraşcu, (1)935

În călătoriile întreprinse în Dobrogea, Petrașcu se va opri nu o dată pe malurile Mării Negre, de unde ne-a transmis un număr însemnat de peisaje marine. O constantă a genului s-a evidențiat în operele lui Petrașcu în ceea ce privește componența umană. Artistul a preferat să evite panorame care să cuprindă siluete, iar dacă acestea totuși apăreau, erau sporadice și de fiecare dată prezentau o siluetă feminină. În plus, majoritatea acestor peisaje populate sunt realizate la malul mării, un lucru demn de menționat, având în vedere sumedenia de tematici alese în realizarea peisajelor. Lucrarea de față se încadrează de minune în discuția deschisă de prezența unei figuri umane într-un peisaj al lui Petrașcu, cu atât mai mult cu cât această prezență este amintită, dar ambiguă și vag marcată. În cazul nostru schițarea minimă a unui pescar într-o barcă este exact ceea ce trebuia pentru ca lucrarea să atingă acel grad de monumentalitate, necesar unei lucrări cu puține puncte vizuale de sprijin. Aceasta este insuflată în special de primordialitatea naturii, care sufocă o mică apariție umană și se plasează superior față de orice altă entitate. Peisajul privit de sus, pata mare de albastru sunt doar câteva din metodele folosite și cu altă ocazie de Petrașcu, mai ales atunci când resimte nevoia prezentări unui peisaj ce se poate autosusține ca temă, chiar dacă o figură(centrală) ar putea transforma genul abordat. Revenind la peisajul în cauză, putem remarca cum o marină relativ simplistă din punct de vedere al panoramei se poate impune printr-un visual extreme de accentuat. Calitățile de ”zugrav” ale lui Petrașcu sunt încă odată evidențiate, prin capacitatea de a încărca de voluptate și materialitatea pământul și apa. În nuanțări profunde, coasta este prezentată ca o încrengătură vie, care prin micile crevase și muchii devine tangibilă, susceptibilă unei experiențe senzoriale accentuate. În ceea ce privește marea, artistul reușește de fiecare dată să se regăsească în nuanțarea albastrului, care este necontestabil culoarea preferată a lui Petrașcu. Cerul și întinderea de apă sunt alăturate printr-un constrastul de calitate și prin omogenitatea pastei, și desigur că sunt diferențiate prin tonul folosit. Rezolvarea cromatică aleasă pentru realizarea falezei ne relevă coloristul Petrașcu, care nu ezită să suprasatureze o suprafață picturală cu scopul precis de a accentua acea porțiune. Chiar dacă aspectul global pare dominat de o singură culoare, monocromia pământiului este ruptă de o pensulație efervescentă și mai ales de multitudinea de culori folosite. Efectul senzorial produs îl apropie pe Petrașcu de impresioniști, în special prin capacitatea de a crea contraste simultane, chiar dacă gama aleasă pentru pictarea coastei este relativ restrânsă. Însă prin înlănțuire, ocrul, galbenul, albul, brunul, verdele și oranjul creează un joc necesar și incitant, perfect compatibil cu imaginea prezentată. Tot aici putem observa și înțelege acele aprecieri critice aduse la adresa pictorului ce țin de comparații cu lumea anorganică. “Smalțul”, “cristalul” sau “pământurile arse” ale lui Petrașcu se regăsesc și în această lucrare, chiar dacă în locul zidurile venețiene sau a hanurile Bretagniei găsim rugozitatea și asperiatea unei coaste marine.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.