62. Balcicul dinspre tătărie [a doua jumătate a anilor '30]

Francisc Șirato este una dintre figurile interesante ale picturii românești moderne, particularitățile personalității artistice transformându-l într-un reper pentru postimpresionismul românesc. Un fervent critic de artă, grafician și pictor desăvârșit, Șirato prezintă și unele ciudățenii, care astăzi completează imaginea inedită pe care a avut-o în epocă. Una dintre cele mai importante este marcată de faptul că pictorul nostru nu a avut expoziții personale în perioada sa cea mai prolifică. Între 1921 și 1947 participările sale expoziționale sunt conectate fie la sistemul artistic oficial, fie în cadrul grupărilor din care a făcut parte și atât. Acest lucru este cu adevărat relevant în special în anii ’30, când, cu toate că nu expunea singur, vindea la prețuri comparabile cu Petrașcu și Pallady, poate cei mai de succes artiști din epocă – financiar vorbind. Putem aminti unii dintre colecționarii săi, nume ce edifică cu adevărat locul pe care îl ocupa pictura șui Șirato în societatea și cultura interbelică, și aici merită amintiți Zambaccian, Trembiski, Asnavorian, Dona, Adolf Ruleta și mulți alți. Una dintre cele mai frecventele călătorii de studiu a fost cea către malul mării, loc ce dezvăluie cea mai importantă perioadă de creație pe care o regăsim în biografia artistului. Această “natură” va exercita o fascinație aparte, pe care nu o întâlnim în niciun alt ciclu peisagist, iar calitățile coordonatoare ale mediului abordat străbat vizualul atât în forma finită, a uleiului, dar și în variantele mai rapide, în acuarelele, guașele și desenele lui Șirato. Balcicul, îndrăgit în aceeași măsură și de bunii prieteni Tonitza și Șt. Dimitrescu, va reprezenta pentru Șirato ocazia unei regândiri de fond a surplusului de figurativ. Dacă pentru Ștefan Dimitrescu orientalismul și atmosfera dobrogeană s-au tradus în acel limbaj mult mai realist decât cel abordat de Tonitza și Șirato, în cazul celui din urmă imaginea orașului sud-dobrogean s-a propagat în vedute ale senzației, în compoziții coordonate în special de porniri afective. În peisajele modelate de Șirato la mijlocul anilor ’30, regăsim un limbaj pictural împrospătat, în care artistul dezvoltă afinitatea pentru elemente evanescente, translucide, ce țin de temporalitatea fugară a fiecărei clipiri. Tocmai de aceea apar acele imagini în care atmosfera și momentul zilei sunt predispuse la o percepție volatilă, tradusă în pânze caracterizate de o “fragilitate” figurativă. Balcicul devine sursa primordială a acestor experimente vizuale realizate în special prin paleta de culori, căci linia și forma, chiar dacă nu sunt intenționat manipulate, devin involuntar doar suport al planului cromatic. Șirato a pictat portul și orașul din locurile cele mai în măsură să surprindă efectul efemer al luminii, al atmosferei tradusă în pânze pastelate ce par că încețoșează privirea. (I.P.)

Bibliografie

ISPIR, Mihai, “Șirato”, Ed. Meridiane, București, 1979 OPREA, Petre, “Pictorul Francisc Șirato și colecționarii săi”, în “Unele aspect ale comerțului de artă bucureștean în secolul XX”, Ed. Maiko, București, 2005

Dimensiuni

height 33 cm, custom 40,5

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu negru, Șirato

Datare

a doua jumătate a anilor '30

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.