Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
COMAN, Anton, "Octav Băncilă", Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1954
DREPTU, Ruxandra, "Băncilă", Ed. Meridiane, 1987
ulei pe pânză, 50 cm, 43,5, semnat și datat stânga jos, cu brun, Octav Băncilă
Informații documentare
Opera "Evrei de vorbă în Târgu Cucu" a participat la "Expoziția organizată cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea artistului", Muzeul de Artă al României, 1972 și este reprodusă în catalogul expoziției întocmit de Mihai Pocloș și Hariton Clonaru, la cat. 80
Octav Băncilă a opus academismului închis în atelier realismul critic, creând o operă definită prioritar de mesaj, care de cele mai multe ori a subordonat esteticul. Student la Belle-Arte în Iași la doar 15 ani, a beneficiat de îndrumarea lui Panaiteanu-Bardasare și a lui Stahi, profesori ce l-au îndrumat către Academia de Artă din Munchen. Experiența germană a fost cea care i-a influențat definitoriu opera. Ajuns la Munchen în 1894, Băncilă a petrecut 4 ani acumulând diverse influențe din viața artistică muncheneză. A studiat cu Nikolaus Gysis și Franz von Lenbach, urmând programului academiei și fiind puțin receptiv la curentele moderniste. De altfel, Lenbach era un obstinat conservator, care respingea principiile estetice ale impresionismului. La Munchen, spre deosebire de Parisul marcat de peisajul impresionist, naturalismul era dominant, iar omul se află încă în centrul atenției, ca reprezentant al colectivității, ce încerca să se impună social. Această viziune impunea portretul, în special chipul omenesc pe care erau redate trăsături umane cu ajutorul sondării psihologice. De la cei doi profesori germani Băncilă împrumută înclinația spre anecdotic, dar și modul de redare romantică a fizionomiei, ceea ce a condus la adoptarea unei teme răspândite în epocă, cea a portretului femeii, în manieră simbolistă. În același timp, pictorul a luat contact cu primele manifestări expresioniste, dintre care afișul i-a oferit baza către adoptarea ”demersului critic ca formă de protest în artă” (Ruxandra Dreptu, "Băncilă", Ed. Meridiane, 1987, p. 24). Toate acestea au condus la subordonarea esteticului ”funcționalității propagandistice”. Întors în țară, Băncilă a găsit cadrul social propice adoptării tuturor acestor influențe artei sale. Omul ca individ repre- zentant al unei colectivități avea să se regăsească în operele sale constant de acum încolo. În structura compozițională, peisajul este ignorat, spațiul fiind organizat de personajul care-l populează în întregime, în prim-planuri dramatice, cum e cazul celor legate de momentul 1907. În același timp, urmând aceeași concepție, începe să redea mici meșteșugari, acei ”oropsiți” ai soartei, locuitori pitorești de mahala care erau în epocă și subiectul preferat al literaturii. Cizmari, croitori, dulgheri, toți se regăsesc în panoplia de personaje redate pe pânză de Băncilă, după aceeași structură compozițională lipsită de perspectivarea planurilor și cu o ”ușoară supradimensionare a extremităților”, care îi impune privitorului. În redarea evreului Băncilă a fost influențat și de vecinătatea geografică a cartierului ieșean Târgu Cucu, în care aceștia locuiau la începutul anului 1900. I-a redat pe aceștia în varii ipostaze, de la cizmari și croitori la zarafi și telali. Nici din portretele acestora nu lipsește critica socială specifică, "Zaraful" pictat în mai multe variante fiind redat cu o privire absorbită de calcule și cu o tonalitate verzuie, în timp ce "Aparul" este redat gârbovit și desculț, cu barba înghețată, pictorul operând astfel la nivelul comunității diferențieri de clasă clare. Anton Coman menționează în monografia sa unul din desenele pictorului înfățișând un grup de patru evrei ce ”se sfătuiesc în fața unei prăvălii” toți purtând ”caftane lungi și umbrele, încinși cu sfori albe, pe cap poartă pălării cu boruri largi, drepte și cu fundul în jos și rotund”. Lucrarea "Evrei de vorbă în Târgu Cucu" ne înfățișează doar două din aceste personaje surprinse la un moment dat pe o uliță sugerată de silueta a două case în fundal. Recuzita personajelor este aceeași ca în desenul amintit, iar tipologic cei doi se regăsesc și în lucrări ca "Haine vechi", din 1914, ori "Spre școală" din 1915.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
