54. Șeherezada

Studentă la Școala de Belle Arte din București, a studiat cu Dimitrie Serafim și Ipolit Strâmbulescu, academiști exigenți care nu au aprobat excentricitățile tinerei pictorițe. Spiritul de frondă față de impunerea oricărui canon a caracterizat întreaga creație a artistei. S-a refugiat de mediul academic românesc în lecții particulare cu Eustațiu Stoenescu și Gheorghe Petrașcu. La îndemnul lui Stoenescu a plecat în 1919 la Paris, unde s-a înscris la Academia Julian. A urmat o perioadă (1919 - 1922) în care căutările artistice pentru definirea stilului au purtat-o la cursurile tuturor academiilor pariziene din acel moment, trecând astfel prin influența celor mai importante curente. Încercând să intre de două ori, fără succes, la Școala de Belle-Arte, respinsă datorită nonconformismului, s-a rupt total de învățământul oficial și, pentru o scurtă perioadă, s-a înscris în atelierul lui Bernard Naudin, ilustrator de carte, și a călătorit, alături de Elena Popea, în Bretania. În paralel, în țară, i s-au dechis expoziții care s-au bucurat de succes, ceea ce a determinat-o să se înscrie, succesiv, la majoritatea academiilor de artă, pariziene - Academia Grand Chaumiere, Academia Modernă a lui Othon Friesz, Academia Ranson, Academia Cubistă a lui Pedro Correja d’Araujo, trecând astfel prin experiența celor mai importante curente artistice ale momentului. Mediul artistic românesc era caracterizat de aceeași efervescență de stiluri și manifestări. La invitația Olgăi Greceanu și a Ninei Arbore a expus în cadrul Asociației Femeilor Pictore. După această expoziție eforturile de cristalizare a unui stil, ce presupunea și decantarea multiplelor influențe pariziene, dau roade în cadrul personalei din 1926, când a prezentat publicului peisaje, naturi statice și nuduri, dar care a consacrat-o prin modul de tratare a subiectului. Nu lipseau sarcasmul ori ironia și nici atmosfera de epocă, realizată după serioase studii de costum și ample lecturi, dar și cu concursul firii sale imaginative. Guașe și pasteluri, tehnici pe care uleiul le-a detronat abia spre sfârșitului anilor 50, erau redate în culori vii, contrastante, menite să sublinieze caracteristicile personajelor. Concretețea definirii stilului îi oferă în următorii ani cadrul unei prodigioase perioade de lucru – la Baden (Viena), plecată pentru a se îngriji de sănătate, ori în Italia, călătorie de plăcere – în care schițează, neîncetat, acuarelă ori guașă și în care frapează culorile tari, concizia redării în portrete, arabescul formelor la nuduri. Experiența trecătoare din atelierul lui Naudin s-a concretizat în colaborarea cu Tudor Arghezi în colaborarea la ‘‘Cartea cu jucării’’, în 1931, succes care a recomandat-o ulterior ca o talentată ilustratoare. Problemele de sănătate au obligat-o, în 1933, să petreacă 3 ani la Sanatoriul din Eforie, perioadă în care a realizat patru compoziții decorative în saloanele sanatoriului și a continuat „investigarea mediului și a atmosferei patriarhal-oriental-citadină’’. Atinge, cu ciclul inspirat din poeziile lui R. M . Rilke din 1937, ‘‘sinteza expresivă a desenului’’ în care se observă influența fovismului și un succes financiar care i-a permis să întreprindă o călătorie în Grecia. În anii ‘40 ciclul ‘‘Orientale’’ îi aduce recunoașterea și aprecierea criticii. Continuă să facă și ilustrație de carte, pentru Decameronul lui Boccaccio, și treptat uleiul preia supremația deținută anterior de guașă, pastel ori acuarelă. În ceea ce privește influența orientală, Lucia Bălăcescu a luat din copilărie contact cu lumea colorată a Orientului, când, alături de tatăl său, călătorește cu vaporul pe ruta Sulina, Constantinopol, Alger, Rotterdam. Ulterior, pictorița a fost atrasă de lumea Balcicului, unde și-a cumpărat ‘‘o casă cu grădină și vedere la mare’’ și a organizat, în 1938 o expoziție colectivă de pictură. Cu toate acestea, s-a simțit mult mai confortabil la Mangalia, oraș care mai avea încă teritorii de explorat și nu devenise atât de ‘‘pitoresc’’. De altfel, la Balcic, Lucia Dem Bălăcescu a pictat foarte multe portrete (în mărturisile lui Jeni Acterian, din 1938, aflăm că aceasta îi poza zilnic). Artista a surprins în pânzele sale, în maniera jucăușă și ironică specifică, aspectele orientale ale lumii românești, viziune cu care a cucerit publicul deschis spre ironia înțepătoare. În același timp, într-un stil marcat de originalitate a realizat multiple nuduri de influență orientală prin postură ori îmbrăcăminte, cu forme pline, baroce, care amintesc de Botero ori de Goya. În moderna reprezentare a Șeherezadei, artista reușește cu ajutorul pastelului să redea un tip de carnație specific orientală, senzuală.

Bibliografie

Mereuță, Iulian, ‘‘Lucia Demetriade–Bălăcescu’’, București, 1970 MORĂRESCU, Dragos, OPREA, Petre, ‘‘Lucia Dem. Bălăcescu’’, Ed. Meridiane, București, 1979 PĂULEANU, Doina, ‘‘Pictori români la Balcic’’, Monitorul Oficial, București, 2008

Dimensiuni

width 70 cm, height 50 cm

Descriere

pastel pe carton, semnat și datat stânga jos, cu negru, LDB, (1)937-(19)56

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.