otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Magdalena Rădulescu refuză să cadă în patima pitorescului, în simpla relatare a unei realităţi îndoielnice, drept urmare caută sensurile unui spirit tradiţional pe care încearcă să le valorifice artistic trecându-le prin filtrul modernismului ce o reprezintă. Folclorul, etnicul mai bine spus, cumul valorilor ce caracterizează un neam reprezintă prima sursă de inspiraţie şi izvor de motive pe care artista îl foloseşte în a crea mai departe, pentru a perpetua mitul şi povestea. Încărcătura motivului este accentuată de valenţa onirică prin care poate fi tradus universul pe care Rădulescu îl prezintă, iar treptele de potenţare ale picturalităţii sunt dependente de accesarea câmpului imaginar mai mult decât simpla relaţionare la imaginaţie. În opoziţie cu direcţiile picturii moderne faţă de compoziţie, Magdalena Rădulescu concepe totul în mişcare, iar caracterul raţional al structurilor este deseori înlăturat în favoarea tentei ludice, care reuşeşte la rândul său să devină coordonator al unui complex de stiluri şi motive. Surprindem la Rădulescu elemente caracteristice ale mai multor stiluri şi etape ale modernismului, dar nu într-o înşiruire cronologică ce ar explica o anume evoluţie, ci printr-o manieră personală, mai exact o viziune ce depăşeşte lucidul. Pictoriţa poate fi deopotrivă simbolistă, maniera de abordare a compoziţie nu se îndepărtează de expresionism, iar paşii până la crearea unui univers suprarealist rămân puţini. Aceste trăsături nu sunt învăţate, sau copiate, ele se mulează uniform pe structura unui pictor al imaginarului, la care visul devine posibil, iar basmul românesc sau universal se transpune în sfârşit din calea orală pe pânză. Relativitatea ce caracterizează arta picturală ne împiedică să desluşim motivele adevărate din uleiurile artistei, însă nu avem de a face cu picto poezie sau cu artă conceptuală. Singurele unelte care ne pot ajuta în a desluşi acel mister din spatele personajelor de basm ale artistei se regăsesc în personalitatea efervescentă a Magdalenei. În “Vânzătorul de covoare” se observă maniera personală în care artista abordează tema şi întreaga compoziţie. Atmosfera mitică este simţită imediat, privitorul conştientizând că nu îi este prezentată o imagine întâmplătoare. Lucrarea ne arată o instanţă exotică, o accesare a mediului oriental de care Rădulescu s-a simţit atrasă nu o dată. Cu rădăcini la fel de vechi ca basmul românesc, folclorul oriental, persan în speţă, poate depăşi în orice moment suma de simboluri indo-europene ce ne guvernează imaginarul (ca occidentali). Compoziţia este structurată unitar, fiind condensată şi coordonată în jurul personajului central. Spre deosebire de alte lucrări ale pictoriţei, în special faţă de seria Caruselului, se observă o construcţie logică, unde celelalte personaje ordonează de asemenea structura, fiind poziţionate în raport cu ele însele şi cu personajul masculin. Modalitatea de prezentare a scenei nu este întâmplătoare, ducându-ne cu mintea la structura socială caracteristică lumii arabe, o ordonare a universului patriarhal după personajul masculin, la noi vânzătorul, care devine şi coordonator al punctului de fugă ce delimitează câmpul vizual. Observăm aceeaşi tuşă energică, încărcată de nervozitate, echilibrată de eleganţa şi discreţia detaliilor, care simplifică graficul şi forma ce nu sunt necesare în această prezentare a unei tipologii arhaice. Această reprezentare tipologică este realizată prin eliminarea corespondeţelor de timp şi spaţiu, modalitate împrumutată din iconografia bizantină, reuşind să confere operei tendinţe de monumentalitate şi grandoare, cu valori decorative de frescă. Astfel spaţiul se abstractizează, element ajutător în conceperea atmosferei onirice generale.
Bibliografie
COMARNESCU, Petre, ‘‘Magdalena Rădulescu, Ed. Forum, București, 1946
IVANIUC, Florența, VELESCU, Cristian-Robert, ‘‘Catalogul expoziției de pictură și grafică’’, Muzeul Colecțiilor de Artă, București, 1994
DEAC, Mircea, ‘‘Magdalena Rădulescu’’, Ed. Meridiane, București, 1980
Dimensiuni
width 73 cm, height 60 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu brun, Magdalena Rădulescu
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Magdalena Rădulescu refuză să cadă în patima pitorescului, în simpla relatare a unei realităţi îndoielnice, drept urmare caută sensurile unui spirit tradiţional pe care încearcă să le valorifice artistic trecându-le prin filtrul modernismului ce o reprezintă. Folclorul, etnicul mai bine spus, cumul valorilor ce caracterizează un neam reprezintă prima sursă de inspiraţie şi izvor de motive pe care artista îl foloseşte în a crea mai departe, pentru a perpetua mitul şi povestea. Încărcătura motivului este accentuată de valenţa onirică prin care poate fi tradus universul pe care Rădulescu îl prezintă, iar treptele de potenţare ale picturalităţii sunt dependente de accesarea câmpului imaginar mai mult decât simpla relaţionare la imaginaţie. În opoziţie cu direcţiile picturii moderne faţă de compoziţie, Magdalena Rădulescu concepe totul în mişcare, iar caracterul raţional al structurilor este deseori înlăturat în favoarea tentei ludice, care reuşeşte la rândul său să devină coordonator al unui complex de stiluri şi motive. Surprindem la Rădulescu elemente caracteristice ale mai multor stiluri şi etape ale modernismului, dar nu într-o înşiruire cronologică ce ar explica o anume evoluţie, ci printr-o manieră personală, mai exact o viziune ce depăşeşte lucidul. Pictoriţa poate fi deopotrivă simbolistă, maniera de abordare a compoziţie nu se îndepărtează de expresionism, iar paşii până la crearea unui univers suprarealist rămân puţini. Aceste trăsături nu sunt învăţate, sau copiate, ele se mulează uniform pe structura unui pictor al imaginarului, la care visul devine posibil, iar basmul românesc sau universal se transpune în sfârşit din calea orală pe pânză. Relativitatea ce caracterizează arta picturală ne împiedică să desluşim motivele adevărate din uleiurile artistei, însă nu avem de a face cu picto poezie sau cu artă conceptuală. Singurele unelte care ne pot ajuta în a desluşi acel mister din spatele personajelor de basm ale artistei se regăsesc în personalitatea efervescentă a Magdalenei. În “Vânzătorul de covoare” se observă maniera personală în care artista abordează tema şi întreaga compoziţie. Atmosfera mitică este simţită imediat, privitorul conştientizând că nu îi este prezentată o imagine întâmplătoare. Lucrarea ne arată o instanţă exotică, o accesare a mediului oriental de care Rădulescu s-a simţit atrasă nu o dată. Cu rădăcini la fel de vechi ca basmul românesc, folclorul oriental, persan în speţă, poate depăşi în orice moment suma de simboluri indo-europene ce ne guvernează imaginarul (ca occidentali). Compoziţia este structurată unitar, fiind condensată şi coordonată în jurul personajului central. Spre deosebire de alte lucrări ale pictoriţei, în special faţă de seria Caruselului, se observă o construcţie logică, unde celelalte personaje ordonează de asemenea structura, fiind poziţionate în raport cu ele însele şi cu personajul masculin. Modalitatea de prezentare a scenei nu este întâmplătoare, ducându-ne cu mintea la structura socială caracteristică lumii arabe, o ordonare a universului patriarhal după personajul masculin, la noi vânzătorul, care devine şi coordonator al punctului de fugă ce delimitează câmpul vizual. Observăm aceeaşi tuşă energică, încărcată de nervozitate, echilibrată de eleganţa şi discreţia detaliilor, care simplifică graficul şi forma ce nu sunt necesare în această prezentare a unei tipologii arhaice. Această reprezentare tipologică este realizată prin eliminarea corespondeţelor de timp şi spaţiu, modalitate împrumutată din iconografia bizantină, reuşind să confere operei tendinţe de monumentalitate şi grandoare, cu valori decorative de frescă. Astfel spaţiul se abstractizează, element ajutător în conceperea atmosferei onirice generale.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
COMARNESCU, Petre, ‘‘Magdalena Rădulescu, Ed. Forum, București, 1946
IVANIUC, Florența, VELESCU, Cristian-Robert, ‘‘Catalogul expoziției de pictură și grafică’’, Muzeul Colecțiilor de Artă, București, 1994
DEAC, Mircea, ‘‘Magdalena Rădulescu’’, Ed. Meridiane, București, 1980
Dimensiuni
width 73 cm, height 60 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu brun, Magdalena Rădulescu
