37. Hanul Pașalâcu din Balcic

Artist de o mare sensibilitate cromatică, exprimându-se prin rafinate modulaţii de culoare, Paul Miracovici a fost fermecat ca şi maeştrii săi – Tonitza, Steriadi, Ressu – de inconfundabilele peisaje dobrogene care impresionează prin frumuseţea simplă şi lumina arzătoare. Impresiile ţinuturilor Balcicului sunt descrise cu aceeaşi intensitate a imaginii pure, în scrisorile artistului către cea care avea sa-i devină soţie, Margareta. Epistolele sale ilustrează culorile Balcicului aşa cum l-a simţit în călătoriile sale, care paradoxal devine “imposibil de descris cât este de frumos, de bizar şi ireal”. O mare parte din lucrările lui Miracovici sunt de un mare efect plastic: natura perlată a suprafeţei picturilor, registrul cromatic al acestora, prăfuit parcă de ţărâna Balcicului, siluetele solitare înscrise în ecranul dealurilor albe, creează peisaje uimitoare. Într-o oarecare antiteză cu acestea, din punct de vedere cromatic, se află opera “Han turcesc” a cărui atmosferă se apropie mai mult de cuvintele pictorului, într-una din scrisorile sale, din 9 septembrie 1934 : “Balcicul s-a golit şi e trist de tot. Timpul este mai mult gris. Am şi pictat câteva tablouri în gris.” Tonalităţile sunt neutre, dar acumulează o transparenţă ce nu le face opresive, ci armonioase. Motiv de inspiraţie atât pentru Miracovici cât şi pentru Steriadi, hanul turcesc devine un edificiu de referinţă în lumea Balcicului. O descriere a acestuia ne-o oferă Ştefan Roll, într-unul din citatele lucrării “Balcicul în pictura romănească” a Doinei Păuleanu: “La Hanul vechi, de o curioasă construcţie veneţiană, n-a rămas decât Ibrahi, cafegiul şi două, trei prostituate. În vremurile de altădată, venia lume care câştiga mii de napoleoni, mânca, benchetuia, iubia. Azi n-au mai rămas decât vestigiile pauper, răbojurile şterse ale lucrurilor de atunci. În geometria degringolată, cu balcoane scălâmbate de jur împrejurul curţii, fizionomia luxoasă odinioară, s-a zbârcit. Dintr-un obraz ales n-a rămas decât un păenjeniş de riduri, o explozie de linii. Pe privoarele de lemn, venerele tătăroaice, cu sprâncene împreunate ca o linie trasă din funigeni cu untdelemn, adulmecă hamalii, marinarii şi efebii. În curtea pustie, un turc potcoveşte calul ciorbagiului. Dar sunetul potcoavei ciocănite… e de lemn şi dogeşte până în anul de acum un veac când a fost construit hanul”. (M.N)

Bibliografie

PĂULEANU, Doina, “Pictori români la Balcic”, Ed. Arc 2000, Bucureşti, 2003 Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Muzeul de Artă, “Dobrogea şi arta plastic”, Tulcea, 1993

Dimensiuni

width 74 cm, height 55 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu roşu, Miracovici

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.