Ioana Ciocoiu
Director Adjunct Evaluare, Evaluator Autorizat ANEVAR EBM, Membru Titular AEEAR
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
94. Jurământ (Amprente pe covor) [1961]
1910, Craiova - 1962, Bucureşti
Estimare
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 40.000 - 75.000
Adjudecat
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 40.000
Sesiune
Mar, 22 noiembrie 2016 19:30
Reprezentant
Creația lui Ion Țuculescu este fără îndoială una dintre cele mai provocatoare componente ale plasticii românești, date fiind unicitatea, momentul apariția și locul în arta românească și internațională a mijlocului de secol XX. Deși creația sa a fost diseminată și criticată în nenumărate rânduri - în special după decesul artistului sau după confirmarea internațională a valorii picturii sale (după 1966) - orice apariție a unei opere schimbă discursul și necesitatea reconsiderărilor estetice. Trecând peste clasificări și recurențe stilistice, etapele de creație ale lui Ion Țuculescu - chiar dacă condensate într-o perioadă relativ scurtă de timp - devin subiectul unor discuții interesante referitoare la plasarea, relevanța și locul unor opere ce se află la granițe stilistice. Faza totemică în pictura lui Țuculescu- dincolo de apariția insolită în creația românească a mijlocului de secol XX, dincolo de însemnătatea superioară pe care o poartă în chiar opera lui Țuculescu - este probabil și una dintre cele mai importante racordări ale artei românești la arta europeană și mondială. Acum se individualizează Țuculescu abstractizant care, după 1957 - 1958, preia un discurs mult esențializat și își transformă corpusculii picturali în opere de sine stătătoare. Nu mai putem discuta de compoziții clasice, peisajul dispare total, iar parametrii moderni sunt translatați dinspre subiect spre analizarea acestuia. Probabil cea mai bună sintagmă pentru această etapă/perioadă/ciclu este aceea a "semnelor și simbolurilor", dată fiind importanța lor pentru creator. Totemul reprezintă sublimarea motivului folcloric, sintetizat în ultimii 4 -5 ani de viață, încheind practic perioada folclorică tocmai prin dematerializarea figurativă. Imaginea este epurată de orice trimitere spre figurativ, structura totemică făcând trecerea spre perioada abstract- simbolică. Prefigurat în mai multe pasteluri sau schițe, motivul simbolic definește o lume primară, restrângându-se la ”trei ideograme obsesive – ochiul, troița, totemul” (Magda Cârneci, ”Țuculescu”, Ed. Meridiane, 1984). Elementele simbolice conturează un spațiu abstract, lipsit de perspectivă, geometrizat în structura sa de repetiția acestora și de radicalizarea culorii. Monumental, dominând spațiul, totemul este deopotrivă ermetic și deschis interpretărilor, emanând înțelesuri pe care le transmite imaginii, care astfel se rupe de funcția mimetică și devine o formă de cunoaștere.
"Jurământ (Amprente pe covor)" deschide instinctiv o nouă discuție în plan figuritiv, amprenta palmei fiind fără echivoc "vedeta" acestui tablou. Structurată după compoziția tipică dedicată totemelor sau troițelor, desfășurată pe verticală, compoziția se organizează și în relație cu influxul decorativ oferit de elementele tipice covorului oltenesc - frunze, flori și jocul de registre geometrice. Însă, dincolo de nivelul de abstractizare tipic perioadei și stilului atât de virulent al anilor 1958-1961, această structură bidimensională (mereu verticală) recreează realul, sau cel puțin apartenența la real. Totemul se apropie de motivul ancestral al copacului, ochii sunt dezvoltați logic în partea superioară, iar palmele impun prezența fizică a creatorului. Această prezență a lui Țuculescu este viscerală, pretutindeni și nu oferă scăpare, fiind de fapt o manifestare a artistului în planul sensibilității. (I.P.)
Bibliografie
CÂRNECI, Magda, "Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, 1984 DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1988
Dimensiuni
width 81 cm, height 100 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat dreapta jos, în monogramă, "TUC"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția retrospectivă Ion Țuculescu, București, 1967, la categoria 44. Opera este menționată în catalogul expoziției retrospective "Ion Țuculescu", Muzeul Național de Artă al României, București, 1999, la pag. 65, cat. 114, sub titlul "Amprente pe covor".
Datare
1961
Provenienţă
colecția unui diplomat belgian.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Detalii
Creația lui Ion Țuculescu este fără îndoială una dintre cele mai provocatoare componente ale plasticii românești, date fiind unicitatea, momentul apariția și locul în arta românească și internațională a mijlocului de secol XX. Deși creația sa a fost diseminată și criticată în nenumărate rânduri - în special după decesul artistului sau după confirmarea internațională a valorii picturii sale (după 1966) - orice apariție a unei opere schimbă discursul și necesitatea reconsiderărilor estetice. Trecând peste clasificări și recurențe stilistice, etapele de creație ale lui Ion Țuculescu - chiar dacă condensate într-o perioadă relativ scurtă de timp - devin subiectul unor discuții interesante referitoare la plasarea, relevanța și locul unor opere ce se află la granițe stilistice. Faza totemică în pictura lui Țuculescu- dincolo de apariția insolită în creația românească a mijlocului de secol XX, dincolo de însemnătatea superioară pe care o poartă în chiar opera lui Țuculescu - este probabil și una dintre cele mai importante racordări ale artei românești la arta europeană și mondială. Acum se individualizează Țuculescu abstractizant care, după 1957 - 1958, preia un discurs mult esențializat și își transformă corpusculii picturali în opere de sine stătătoare. Nu mai putem discuta de compoziții clasice, peisajul dispare total, iar parametrii moderni sunt translatați dinspre subiect spre analizarea acestuia. Probabil cea mai bună sintagmă pentru această etapă/perioadă/ciclu este aceea a "semnelor și simbolurilor", dată fiind importanța lor pentru creator. Totemul reprezintă sublimarea motivului folcloric, sintetizat în ultimii 4 -5 ani de viață, încheind practic perioada folclorică tocmai prin dematerializarea figurativă. Imaginea este epurată de orice trimitere spre figurativ, structura totemică făcând trecerea spre perioada abstract- simbolică. Prefigurat în mai multe pasteluri sau schițe, motivul simbolic definește o lume primară, restrângându-se la ”trei ideograme obsesive – ochiul, troița, totemul” (Magda Cârneci, ”Țuculescu”, Ed. Meridiane, 1984). Elementele simbolice conturează un spațiu abstract, lipsit de perspectivă, geometrizat în structura sa de repetiția acestora și de radicalizarea culorii. Monumental, dominând spațiul, totemul este deopotrivă ermetic și deschis interpretărilor, emanând înțelesuri pe care le transmite imaginii, care astfel se rupe de funcția mimetică și devine o formă de cunoaștere.
"Jurământ (Amprente pe covor)" deschide instinctiv o nouă discuție în plan figuritiv, amprenta palmei fiind fără echivoc "vedeta" acestui tablou. Structurată după compoziția tipică dedicată totemelor sau troițelor, desfășurată pe verticală, compoziția se organizează și în relație cu influxul decorativ oferit de elementele tipice covorului oltenesc - frunze, flori și jocul de registre geometrice. Însă, dincolo de nivelul de abstractizare tipic perioadei și stilului atât de virulent al anilor 1958-1961, această structură bidimensională (mereu verticală) recreează realul, sau cel puțin apartenența la real. Totemul se apropie de motivul ancestral al copacului, ochii sunt dezvoltați logic în partea superioară, iar palmele impun prezența fizică a creatorului. Această prezență a lui Țuculescu este viscerală, pretutindeni și nu oferă scăpare, fiind de fapt o manifestare a artistului în planul sensibilității. (I.P.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Bibliografie
CÂRNECI, Magda, "Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, 1984 DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1988
Dimensiuni
width 81 cm, height 100 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat dreapta jos, în monogramă, "TUC"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția retrospectivă Ion Țuculescu, București, 1967, la categoria 44. Opera este menționată în catalogul expoziției retrospective "Ion Țuculescu", Muzeul Național de Artă al României, București, 1999, la pag. 65, cat. 114, sub titlul "Amprente pe covor".
Datare
1961
Provenienţă
colecția unui diplomat belgian.
Reprezentant
Ioana Ciocoiu
Director Adjunct Evaluare, Evaluator Autorizat ANEVAR EBM, Membru Titular AEEAR
Alte loturi asemănătoare
