Bibliografie

IONESCU, Radu, „Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994 OPRESCU, George, „Alexandru Ciucurencu”, Ed. Meridiane, București, 1962

ulei pe carton, 72 cm, 52,5, semnat dreapta jos, cu negru, în monogramă, AC

Informații documentare

Proveniență: colecţia S.C., Bucureşti.

Alexandru Ciucurencu studiază începând cu anul 1921 la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti sub îndrumarea multor nume ilustre ale plasticii autohtone din epocă, însă din cauza firii sale îndreptate spre contemplaţie puţini sunt cei pe care artistul îi va considera cu adevărat profesori, printre aceştia notabilă este apropierea sa faţă de Camil Ressu, care ajunge profesor în perioada finală a studiilor lui Ciucurencu propunând o reformă în ceea ce priveşte învăţământul artistic romanesc. Acesta l-a îndrumat spre studii în Franța, la Academia Julian. În mediul artistic parizian, Ciucurencu ia drumul atelierelor lui André Lhote (1885-1962) unde, sub influența acestuia, a luat contact cu arta lui Cezanne, a fauvilor și a cubiștilor. Ciucurencu a fost fascinat de personalitatea artistică a lui Lhote, ca și de discursul său teoretic, care postula rigoarea pentru desen pe care i-o insuflase Camil Ressu. Apetenţa pentru soliditate formei, manieră împrumutată sau mai bine spus asumată de către Ciucurencu încă din perioada studiilor, de la primul său maestru Camil Ressu, trecând prin dimensiunea atât teoretică cât şi plastică a lui André Lhote şi indirect prin exemplul celui mai ilustru reprezentant al constructivismului - Paul Cezanne, se perpetuază constant în creaţia artistului ajungând la o simbioză perfectă cu celălalt element vital al expresiei plastice a artistului – culoarea, în ultima perioada a creaţiei lui Ciucurencu în care este reperată şi opera sus reprezentată – perioada anilor 70. Dominanta stilistică a acestei ultime periode, în general compoziţii în care jocul formelor, al volumelor în mod exemplar, acaparează compoziţia însă nu ca un exerciţiu de stil, frivol, ci precum o autentică expresie a unui crez artistic profund personal se regăseşte şi în natura statică de mai sus. O altă componentă care facilitează recognoscibilitatea acestei ultime perioade este şi faptul că compoziţia se subordonează unui registru cromatic dominat de o singură culoare, de preferinţă din cadrul celor primare (în cazul de faţă roşu), care nu acceptă în jurul ei decât nuanţe intriseci, izvorâte parcă din ea şi nu dintr-o voinţă dependent a artistului. Aceste trăsături care duc către o estetică de natură obiectivă dusă până la paroxism în ultimii ani ai creaţiei ciucurenciene, fac posibilă recuperare artistului ca unul dintre pilonii artei contemporane româneşti.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.