otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Adam Bălţatu este un reprezentant al postimpresionismului liric moldovean ce întreţine constant gustul publicului pentru viziunea de filieră grigoresciană şi luchianescă, uneori energizată de câte un accent melancolizant. Student la Iaşi în perioada 1914 – 1917 alături de Tache Soroceanu, M. W. Arnold, Nutzi Acontz, etc. a călătorit la Roma pentru studii la Institutul Superior de Belle Arte, întâlnindu-se în capitala Italiei cu Sabin Popp, Ştefan Neniţescu, subtilul critic de artă, cu Lucian Grigorescu. Iconografia locurilor predilecte din peisaj, care dispăruse aproape cu totul din curentul artei occidentale, în arta românească a supravieţuit în toată epoca interbelică şi prin intermediul unor pictori ca Bălţatu, dar şi prin reprezentanţii avangardei, ce vor adera treptat la un modernism moderat. Această continuitate de înfăţişări variate şi gradate va asigura, în primii ani, cei mai grei, de după 1944, persistenţa unei decenţe a reprezentării picturale încarnată mai autentic, în peisajul de factură tradiţională sau post - impresionistă. Acest tip de peisaj a rămas, după 1944, unicul refugiu geografic în faţa asaltului ideologic al pretenţiilor esteticii realist -socialiste. Adam Bălţatu se încadrează cu o voce aparte în acest batalion de creaţie. În prefaţa catalogului expoziţiei personale din 1967 el însuşi declară că profesorii dintr-un început au fost natura, N. Grigo- rescu şi Luchian, afirmându-şi clar apartenenţa la familia artiştilor pentru care arta este înainte de toate fervoare. Câteva rânduri mai departe Adam Bălţatu numeşte sinceritate ceea ce noi numim autenticitate. Pe această linie de gândire se situează şi aceea respingere a violentării.E ciudat ce repede îmbătrânesc în artă şocurile. Şocul în artă e ceea ce te blazează cel mai repede (A. Bălţatu).Deci, ca un corolar, singure şocurile spirituale au o însemnătate şi nu îmbătrânesc. Adică singur adevărul. Acest moldovean, născut la Huşi, acceptă că limbajul său a fost influenţat în anii 1920-30 de unele personalităţi contemporane precum Vlaminck, mai apoi întâlnindu-se în lucrări, de o poezie pregnantă, cu spiritul lui Petraşcu, Steriadi, Lucian Grigorescu. Menţinându-şi un timbru personal arta lui mărturiseşte fără sfială trăsăturile unei atmosfere, unei sensibilităţi comune într-o anumită epocă, când se fac împrumuturi de la unul la altul, pe nesimţite, noaptea, în somn, prin intermediul subconştientului, care selecţionează, fără ştirea noastră. Despre lucrările expuse de Bălţatu în 1930, la Salonul Oficial, Francisc Şirato, unul dintre cei mai pertinenţi critici de artă ai fenomenului plastic românesc, tocmai pentru faptul că a fost şi un mare pictor, scria despre Bălţatu: Interesant prin evoluţia ce se observă de vreo doi ani încoace, ce se distinge în vigoarea cu care plămădeşte culoarea; i-am dori însă mai multă ţinută în prezentarea subiectului. În 1930 Bălţatu expunea alături de Marius Bunescu, Aurel Băeşu, Catul Bogdan, H. H. Catargi, Ştefan Dimitrescu, Olga Greceanu, Lucian Grigorescu. (R. G.)
Bibliografie
Catalogul expoziţiei Adam Bălţatu, București, 1967
PAVEL, Amelia, Pictura românească interbelică, un capitol de artă europeană, Ed. Meridiane, 1996
SCHILERU, Eugen, Scrisoarea de dragoste, Ed. Meridiane, 1971
Dimensiuni
custom 80,7
Descriere
ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu roșu, Bălțatu
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Adam Bălţatu este un reprezentant al postimpresionismului liric moldovean ce întreţine constant gustul publicului pentru viziunea de filieră grigoresciană şi luchianescă, uneori energizată de câte un accent melancolizant. Student la Iaşi în perioada 1914 – 1917 alături de Tache Soroceanu, M. W. Arnold, Nutzi Acontz, etc. a călătorit la Roma pentru studii la Institutul Superior de Belle Arte, întâlnindu-se în capitala Italiei cu Sabin Popp, Ştefan Neniţescu, subtilul critic de artă, cu Lucian Grigorescu. Iconografia locurilor predilecte din peisaj, care dispăruse aproape cu totul din curentul artei occidentale, în arta românească a supravieţuit în toată epoca interbelică şi prin intermediul unor pictori ca Bălţatu, dar şi prin reprezentanţii avangardei, ce vor adera treptat la un modernism moderat. Această continuitate de înfăţişări variate şi gradate va asigura, în primii ani, cei mai grei, de după 1944, persistenţa unei decenţe a reprezentării picturale încarnată mai autentic, în peisajul de factură tradiţională sau post - impresionistă. Acest tip de peisaj a rămas, după 1944, unicul refugiu geografic în faţa asaltului ideologic al pretenţiilor esteticii realist -socialiste. Adam Bălţatu se încadrează cu o voce aparte în acest batalion de creaţie. În prefaţa catalogului expoziţiei personale din 1967 el însuşi declară că profesorii dintr-un început au fost natura, N. Grigo- rescu şi Luchian, afirmându-şi clar apartenenţa la familia artiştilor pentru care arta este înainte de toate fervoare. Câteva rânduri mai departe Adam Bălţatu numeşte sinceritate ceea ce noi numim autenticitate. Pe această linie de gândire se situează şi aceea respingere a violentării.E ciudat ce repede îmbătrânesc în artă şocurile. Şocul în artă e ceea ce te blazează cel mai repede (A. Bălţatu).Deci, ca un corolar, singure şocurile spirituale au o însemnătate şi nu îmbătrânesc. Adică singur adevărul. Acest moldovean, născut la Huşi, acceptă că limbajul său a fost influenţat în anii 1920-30 de unele personalităţi contemporane precum Vlaminck, mai apoi întâlnindu-se în lucrări, de o poezie pregnantă, cu spiritul lui Petraşcu, Steriadi, Lucian Grigorescu. Menţinându-şi un timbru personal arta lui mărturiseşte fără sfială trăsăturile unei atmosfere, unei sensibilităţi comune într-o anumită epocă, când se fac împrumuturi de la unul la altul, pe nesimţite, noaptea, în somn, prin intermediul subconştientului, care selecţionează, fără ştirea noastră. Despre lucrările expuse de Bălţatu în 1930, la Salonul Oficial, Francisc Şirato, unul dintre cei mai pertinenţi critici de artă ai fenomenului plastic românesc, tocmai pentru faptul că a fost şi un mare pictor, scria despre Bălţatu: Interesant prin evoluţia ce se observă de vreo doi ani încoace, ce se distinge în vigoarea cu care plămădeşte culoarea; i-am dori însă mai multă ţinută în prezentarea subiectului. În 1930 Bălţatu expunea alături de Marius Bunescu, Aurel Băeşu, Catul Bogdan, H. H. Catargi, Ştefan Dimitrescu, Olga Greceanu, Lucian Grigorescu. (R. G.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
