otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Deşi a pictat neîncetat până-n ultima clipă a existenţei, arta însemnând pentru ea viaţa însăşi, raţiunea de a fi, Wanda Sachelarie Vladimirescu nu a semnat multe lucrări tematice,Dunărea la Porţile de Fier, alături de Oraşul (aflat în colecţia Muzeului de artă din Medgidia) şi de încă altele câteva, sunt singurele compoziţii care înfăţişează marile realizări ale României socialiste. Nu originea burgheză (era fiica unui medic) a împiedi- cat-o să se apropie de noua orânduire, ci însăşi alcătuirea ei sufletească, care preţuia libertatea mai mult decât orice.Liberă faţă de reţeta profesională, liberă faţă de orice minore conjuncturi, liberă faţă de propria sa vârstă şi faţă de propriul ei stil, cum a caracterizat-o pe drept cuvânt Andrei Pleşu, pictura Wandei Sachelarie nu este decât o febrilă instalare în spaţiul pânzei, fiecare colţişor căpătând o expresivitate aparte. Nu ştim exact anul când a fost pictată lucrarea de mari dimensiuni, dimensiuni pe care le-a atacat adeseori fără complexe, relizată în urma unei excursii de documentare la faţa locului, adică la Porţile de Fier dar înclin să cred, uitându-mă la sora sa intitulată Oraşul, că îşi are obârşia în jurul anilor ’75. Mariana Pătraşcu, care-i era prietenă, mi-a vorbit odată despre o asemenea deplasare, în sud-vestul ţării. Porţile de Fier erau pe atunci una din cărţile de vizită ale tânărului stat socialist, în continuă dezvoltare. De aceea, alături de celebrul baraj şi de centrala electrică, apare pe harta ţării drept emblemă capul Domnişoarei Pogany de C. Brâncuşi. În rest munţi, ape, construcţii moderne, un alt chip bărbos aidoma lui Decebal, isto- rie şi realitate trepidantă, toate alcătuind un trup unitar, plin de energie. Abundent, discursul ei nu are nimic din frugalitatea unei improvizaţii. Se vede că a interesat-o ceea ce a văzut şi că nimic pe lume n-o putea obliga să facă ceea ce i-ar fi displăcut. Aceasta era una din calităţile de preţ ale Wandei Sachelarie Vladimirescu: neaservirea şi de aceea a fost exclusă din rândurile membrilor Uniunii Artiştilor Plastici în anii sufocanţi ai instalării realismului socialist. Nu a ridicat în slăvi regimul ci pur şi simplu acest episod (Porţile de Fier) a coincis cu starea ei de spirit, fără a închide ochii sau fără a cerşi recompensă. Dovadă că pictura nu a fost pe placul comanditarilor este faptul că nu şi-a găsit locul într-un muzeu, într-un sediu de partid şi că se vinde azi la o licitaţie aidoma unei Odalisce de Camil Ressu sau a unei Veneţii de Eustaţiu Stoenescu. În rezumat voi apela iar la o frază de Andrei Pleşu: Un artist armonios şi vital (dar fără auz sistematic şi fără glacialitate), un spirit alert şi penetrant, care are capacitatea – rară – de a vindeca tot ce atinge de boala cenuşie a rutinei, iată cine a fost şi a rămas, prin intermediul creaţiei ei, Wanda Sachelarie Vladimirescu. ( R.G.)
Bibliografie
BUŞNEAG, Olga, Revista Arta, 1987
HĂULICĂ, Dan, Secolul 20, 1975
PLEŞU, Andrei, Ochiul şi lucrurile, Ed.Meridiane, 1986
Dimensiuni
width 130 cm, height 109 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu ocru și negru, WSYL
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Deşi a pictat neîncetat până-n ultima clipă a existenţei, arta însemnând pentru ea viaţa însăşi, raţiunea de a fi, Wanda Sachelarie Vladimirescu nu a semnat multe lucrări tematice,Dunărea la Porţile de Fier, alături de Oraşul (aflat în colecţia Muzeului de artă din Medgidia) şi de încă altele câteva, sunt singurele compoziţii care înfăţişează marile realizări ale României socialiste. Nu originea burgheză (era fiica unui medic) a împiedi- cat-o să se apropie de noua orânduire, ci însăşi alcătuirea ei sufletească, care preţuia libertatea mai mult decât orice.Liberă faţă de reţeta profesională, liberă faţă de orice minore conjuncturi, liberă faţă de propria sa vârstă şi faţă de propriul ei stil, cum a caracterizat-o pe drept cuvânt Andrei Pleşu, pictura Wandei Sachelarie nu este decât o febrilă instalare în spaţiul pânzei, fiecare colţişor căpătând o expresivitate aparte. Nu ştim exact anul când a fost pictată lucrarea de mari dimensiuni, dimensiuni pe care le-a atacat adeseori fără complexe, relizată în urma unei excursii de documentare la faţa locului, adică la Porţile de Fier dar înclin să cred, uitându-mă la sora sa intitulată Oraşul, că îşi are obârşia în jurul anilor ’75. Mariana Pătraşcu, care-i era prietenă, mi-a vorbit odată despre o asemenea deplasare, în sud-vestul ţării. Porţile de Fier erau pe atunci una din cărţile de vizită ale tânărului stat socialist, în continuă dezvoltare. De aceea, alături de celebrul baraj şi de centrala electrică, apare pe harta ţării drept emblemă capul Domnişoarei Pogany de C. Brâncuşi. În rest munţi, ape, construcţii moderne, un alt chip bărbos aidoma lui Decebal, isto- rie şi realitate trepidantă, toate alcătuind un trup unitar, plin de energie. Abundent, discursul ei nu are nimic din frugalitatea unei improvizaţii. Se vede că a interesat-o ceea ce a văzut şi că nimic pe lume n-o putea obliga să facă ceea ce i-ar fi displăcut. Aceasta era una din calităţile de preţ ale Wandei Sachelarie Vladimirescu: neaservirea şi de aceea a fost exclusă din rândurile membrilor Uniunii Artiştilor Plastici în anii sufocanţi ai instalării realismului socialist. Nu a ridicat în slăvi regimul ci pur şi simplu acest episod (Porţile de Fier) a coincis cu starea ei de spirit, fără a închide ochii sau fără a cerşi recompensă. Dovadă că pictura nu a fost pe placul comanditarilor este faptul că nu şi-a găsit locul într-un muzeu, într-un sediu de partid şi că se vinde azi la o licitaţie aidoma unei Odalisce de Camil Ressu sau a unei Veneţii de Eustaţiu Stoenescu. În rezumat voi apela iar la o frază de Andrei Pleşu: Un artist armonios şi vital (dar fără auz sistematic şi fără glacialitate), un spirit alert şi penetrant, care are capacitatea – rară – de a vindeca tot ce atinge de boala cenuşie a rutinei, iată cine a fost şi a rămas, prin intermediul creaţiei ei, Wanda Sachelarie Vladimirescu. ( R.G.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
