otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Până la 1881, neexistând o sală de expoziţii, se prezentau lucrările, fără vreun sentiment de inferioritate, în vitrinele marilor magazine din centrul Bucureştilor. Aşa va proceda şi Carol Szathmari, la începutul lunii aprilie 1870, de pildă, iar Ghebauer, unul din magazinele cu vânzare de obiecte muzicale va deveni, o vreme, locul predilect de expunere al lui Nicolae Grigorescu. Ne adaptam situaţiilor. Să ne întoarcem însă cu câţiva ani, în 1869, când principele Carol I, proaspăt urcat pe tron se hotărăşte să-şi prezinte public colecţiile, dorind astfel să dea un exemplu concetăţenilor… şi să impulsioneze colecţionarea de obiecte cu valoare estetică. Prinţului îi plăceau costumele şi ţesăturile populare româneşti şi de aceea îl invitase pe pictorul maltez Amedeo Preziosi să-i facă albume întregi cu acuarele din ţară. Alături de cele ale lui Preziosi, şi cu nimic mai prejos, erau acuarele lui Carol Szathmari, dar care, după opinia lui V. A. Urechia (mare istoric, om politic, întemeietorul Societăţii Academice la noi, ministru, etc.) cam idealizează chipurile ce îmbracă, de altmintrelea, în magnifice costume naţionale. Szathmari era pe atunci pictorul şi fotograful Casei princiare a României. În 1880 România, deşi câştigase, alături de oastea ţaristă, războiul împotriva turcilor, proclamându-se independentă, de abia în mai 1881 va fi ridicată la rangul de Regat. Lucrarea lui Szathmary, La izvor( 1880), pe care o privim cu admiraţie, a fost făcută în acest an, premergător recunoşterii noastre ca regat independent. Artistul era un personaj extrem de important atât la curtea lui Carol I, dar şi la alte curţi ca de pildă cea a Franţei sau a Angliei, unde fusese primit atât de Napoleon al III-lea cât şi de faimoasa împărăteasă Victoria, pentru a le prezenta albumele cu fotografii realizate de el însuşi în aşa numitul Război al Crimeei. În expoziţia organizată în 1864 la Colegiul Sf. Sava, initulat pompos Academie, alături de Theodor Aman numele său fusese cel mai aclamat în gazeta de limbă franceză, unde scria Ulysse de Marsillac. Avea expuse şi lucrări originale, dar şi cópii atât de trebuitoare unui stat cu o cultură tânără, în formare, ca al nostru. Szathmary a jucat o vreme rolul unui adevărat ferment în Romania. Acuarela La izvor, realizată în localitatea Silistra, port la Dunăre în nordul actualei Bulgarii, care a aparţinut cândva lui Mircea cel Batrân şi lui Vlad Ţepeş, reprezintă o frumoasă ţărancă, desculţă, dar cu un port demn de o prinţesă, tânără, uşor idealizată aşa cum bine remarca V. A. Urechia, cu 11 ani înainte. Nimeni n-a putut să-i conteste însă vreodată lui Szathmari minuţiozitatea cu care s-a priceput să descrie amănuntele cusăturilor sau podoabele portului popular. Trebuie să mai amintim că în urma pactului de la San Stefano şi a păcii de la Berlin, în zona de Nord a Bulgariei, principat autonom sub suzeranitate rusească, vine pe tron Alexandru de Battenberg în timp ce Rumelia Orientală rămâne, o vreme, sub suveranitate turcească. Şi lui Carol I al României i se oferise acest tron dar îl refuzase din raţiuni politice. Carol Szatmary se cunoştea cu noul principe domnitor, Alexandru de Battenberg, aşa încât o vizită pe teritoriile acestuia nu părea ceva imposibil, poate era chiar o invitaţie cum mai fuseseră şi din partea altor suverani. (R.G.)
Bibliografie
Ionescu , Adrian Silvan, Mişcarea artistică oficială în România
secolului al XIX-lea, Ed. Noi media print, 2009
Dimensiuni
height 52 cm, custom 34,2
Descriere
acuarelă pe hârtie, localizat, semnat și datat dreapta jos, cu roșu, Kairak Silistria, Szathmari, 1880
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Până la 1881, neexistând o sală de expoziţii, se prezentau lucrările, fără vreun sentiment de inferioritate, în vitrinele marilor magazine din centrul Bucureştilor. Aşa va proceda şi Carol Szathmari, la începutul lunii aprilie 1870, de pildă, iar Ghebauer, unul din magazinele cu vânzare de obiecte muzicale va deveni, o vreme, locul predilect de expunere al lui Nicolae Grigorescu. Ne adaptam situaţiilor. Să ne întoarcem însă cu câţiva ani, în 1869, când principele Carol I, proaspăt urcat pe tron se hotărăşte să-şi prezinte public colecţiile, dorind astfel să dea un exemplu concetăţenilor… şi să impulsioneze colecţionarea de obiecte cu valoare estetică. Prinţului îi plăceau costumele şi ţesăturile populare româneşti şi de aceea îl invitase pe pictorul maltez Amedeo Preziosi să-i facă albume întregi cu acuarele din ţară. Alături de cele ale lui Preziosi, şi cu nimic mai prejos, erau acuarele lui Carol Szathmari, dar care, după opinia lui V. A. Urechia (mare istoric, om politic, întemeietorul Societăţii Academice la noi, ministru, etc.) cam idealizează chipurile ce îmbracă, de altmintrelea, în magnifice costume naţionale. Szathmari era pe atunci pictorul şi fotograful Casei princiare a României. În 1880 România, deşi câştigase, alături de oastea ţaristă, războiul împotriva turcilor, proclamându-se independentă, de abia în mai 1881 va fi ridicată la rangul de Regat. Lucrarea lui Szathmary, La izvor( 1880), pe care o privim cu admiraţie, a fost făcută în acest an, premergător recunoşterii noastre ca regat independent. Artistul era un personaj extrem de important atât la curtea lui Carol I, dar şi la alte curţi ca de pildă cea a Franţei sau a Angliei, unde fusese primit atât de Napoleon al III-lea cât şi de faimoasa împărăteasă Victoria, pentru a le prezenta albumele cu fotografii realizate de el însuşi în aşa numitul Război al Crimeei. În expoziţia organizată în 1864 la Colegiul Sf. Sava, initulat pompos Academie, alături de Theodor Aman numele său fusese cel mai aclamat în gazeta de limbă franceză, unde scria Ulysse de Marsillac. Avea expuse şi lucrări originale, dar şi cópii atât de trebuitoare unui stat cu o cultură tânără, în formare, ca al nostru. Szathmary a jucat o vreme rolul unui adevărat ferment în Romania. Acuarela La izvor, realizată în localitatea Silistra, port la Dunăre în nordul actualei Bulgarii, care a aparţinut cândva lui Mircea cel Batrân şi lui Vlad Ţepeş, reprezintă o frumoasă ţărancă, desculţă, dar cu un port demn de o prinţesă, tânără, uşor idealizată aşa cum bine remarca V. A. Urechia, cu 11 ani înainte. Nimeni n-a putut să-i conteste însă vreodată lui Szathmari minuţiozitatea cu care s-a priceput să descrie amănuntele cusăturilor sau podoabele portului popular. Trebuie să mai amintim că în urma pactului de la San Stefano şi a păcii de la Berlin, în zona de Nord a Bulgariei, principat autonom sub suzeranitate rusească, vine pe tron Alexandru de Battenberg în timp ce Rumelia Orientală rămâne, o vreme, sub suveranitate turcească. Şi lui Carol I al României i se oferise acest tron dar îl refuzase din raţiuni politice. Carol Szatmary se cunoştea cu noul principe domnitor, Alexandru de Battenberg, aşa încât o vizită pe teritoriile acestuia nu părea ceva imposibil, poate era chiar o invitaţie cum mai fuseseră şi din partea altor suverani. (R.G.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
