Bibliografie

ARGHEZI, Tudor, Pensula și dalta, Ed. Merdiane, București 1973 CONSTANTIN, Marian, în Catalogul Nicolae Dărăscu: magician al culorii, Muzeul Naţional Cotroceni, 2009 CONSTANTINESCU, Paula; Clonaru, Hariton, Catalogul expoziţiei N. Dărăscu, Muzeul de Artă al R.S.R, 1966 DRAGUŢ, Vasile, Nicolae Dărăscu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966

ulei pe pânză, 45,6, semnat stânga sus, cu roșu, Dărăscu

317 Student al lui G. D. Mirea și al lui Ipolit Strâmbu, Nicolae Dărăscu și-a continuat studiile la Paris unde a frecventat Academia Julian şi a studiat cu Jean Paul Laurens. Atras de noua pictură franceză, Dărăscu a vizitat colecţiile, muzeele, expoziţiile pariziene și a frecventat atelierele impresioniste. În 1907 a fost admis la Academie, în atelierul lui Luc Olivier Merson. Dărăscu a prefe- rat studiul după natură normelor academice, motiv pentru care a călătorit în luminoasa Bretanie, unde s-a stabilit ulterior pentru o perioadă, la Saint Tropez. A fost o perioadă a contrastului simultan optic, practicat de impresionişti. Neoimpresionismul propus de Signac şi Seurat, a tehnicii divizioniste, a fost exploatat în realizarea a numeroase acuarele cu motive acvatice ori peisaje din Midi(Sudul Franței) Dărăscu nu a ajuns la rigoarea geometrică practicată de Signac pentru că nu a renunțat niciodată definitiv la tradițiile artei românești. Reîntors în țară a lucrat la Vlaici, unde fusese invitat de faimosul colecţionar Alexandru Bogdan - Piteşti. Nicolae Dărăscu a încercat să introducă noile idei, aduse în prim plan de arta impresionistă şi neoimpresionistă, în mediul artistic românesc. În 1917, împreună cu Camil Ressu, Ştefan Dimitrescu, Iosif Iser, Dimitrie Paciurea şi Cornel Medrea, a înfiinţat la Iaşi, Asociaţia Arta Română, care considera că arta românească ar trebui să fie deschisă noilor principii estetice care transformaseră arta apuseană. Barbu Brănişteanu, critic cunoscut al vremii, observa influența fovismului în opera pictorului. Deformare subiectivă dublată de violența cromatică, ecourile plasticii matissiene și reducerea paletei la roşu, galben, albastru şi verde, ce aveau să redea, juxtapuse, armonii cromatice de mare subtilitate. Arghezi remarca, în acest sens: când au început culorile lui Dărăscu să placă, pictorii noştri se obişnuiseră să-şi vadă dogma stricată. Ei şi-au zis că la urma urmei a trage o linie albastră în locul uneia de faşă cenuşii e cam totuna. Dărăscu îi converti să accepte un cal verde, un cer violet, o mare galbenă, un noroi roz.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.