62. Odaliscă

Anul 1899 marchează un moment important în pregătirea sa artistică, fiind momentul începutului studiilor în pictură, la Academia Regală de Artă din München, unde îi are ca profesori pe Anton Azbe, Nikolus Gysis, Karl Marr şi Johann Herterich. Continuă să studieze la Paris, în cadrul Academiei Ranson, acade- mismul profesorilor berlinezi aflându-se în disonanţă cu spiritul său spontan. Între timp colaborează cu publicaţiile umoristice Les témoin şi Le lire, el începându-şi activitatea de caricaturist şi desenator încă din München, cu desenele satirice publi- cate în Jugend şi Simplizissium. În ţară are colaborări cu Adevărul, Belgia Orientului, Furnica, cu revistele Flacăra şi Facla, contribuind cu ilustraţii şi desene de observaţie socială. În grafică, ajunge de timpuriu la maturitatea artistică, fiind considerat de Oscar Han, Nicolae Tonitza sau George Oprescu drept unul dintre cei mai buni desenatori români. Evenimentele din 1913 şi înrolarea sa în armată îi dau ocazia să străbată Dobrogea, în exotismul căreia descoperă un izvor de inspiraţie de la care îşi va revendica o mare parte din opera sa picturală. Nu numai peisajele i-au stimulat imaginaţia, ci mai ales oamenii şi viaţa lor plină de culoare, pe care Iser le-a transpus într-o tematică prolifică. Stilul său din perioada de trecere la pictura în ulei s-a format în atmosfera orientală a satului dobrogean, resimţită ca fiind compatibilă cu propriul temperament. Iser mărturisea câteva decenii mai târziu: Toate motivele mele orientale îşi trag fiinţa din Dobrogea şi din amintirea anilor petrecuţi pe solul ei. Orientul sărac pe care îl pictez de 30 de ani cred că îmi aparţine absolut. E o atmosferă pe care îmi place să o evoc şi în care mă regăsesc. În 1916, deschide la Ateneu prima lui expoziţie importantă, cu o serie de lucrări realizate sub imperiul puternicelor impresii lăsate de peisajul dobrogean, un element de noutate în pictura românească. Din anul 1920, după succesul obţinut în urma unei expoziţiei de la sala Mozart, intitulată Bosforul – Cornul de Aur – Curtea de Argeş, din care vinde toate picturile, pleacă la Paris, unde rămâne, cu unele întreruperi, până în 1934. În această perioadă, a fost influenţat de tendinţele artei franceze, pe care le-a încorporat stilului său, fără a-şi pierde din propria individualitate. Modelul prin excelenţă l-a regăsit în personalitatea artistică a lui Cézanne, dar a găsit fertile şi unele sugestii expresioniste şi elemente cubiste. Expune atât la Bucureşti cât şi la Paris, primind aprecieri de la critica de artă din ambele capitale, care îl situează printre artiştii importanţi ai vremii, iar opera sa ajunge în colecţii celebre. În 1936, organizează la Sala Dalles o amplă expoziţie retrospectivă, care cuprinde 431 lucrări executate în diferite tehnici. În 1937 participă la Expoziţia Internaţională de la Paris, unde va primi, alături de Gheorghe Petraşcu, Ştefan Popescu, Corneliu Medrea şi Ion Jalea, Marele Premiu. Tot în acest an fondează, alături de artişti precum Jean. Al. Steriadi, Gheorghe Petraşcu, Eustaţiu Stoenescu, Ion Jalea, Lucian Grigorescu, Henri Catargi şi alţii, gruparea artistică Arta. În ciuda persecuţiilor regimului de dictatură militaro-fascistă, Iser va organiza, în 1944, o expoziţie de amploare, alături de Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady şi Francisc Şirato, la Căminul artei. Devine cunoscut şi în afara ţării, prin participări la diverse manifestări ale artei, precum cea din 1948 – prima sa expoziţie la New York – şi în 1954, la Bienala de la Veneţia. Lucrarea Odaliscă face parte dintr-o serie extinsă pe o perioadă mai vastă, care tratează această temă. Desenul personajului şi al elementelor decorative ale scoarţei pe care este aşezat face trimitere la talentul său de grafician, la uşurinţa cu care conturează din câteva linii fizionomii şi posturi expresive, interioare şi ambianţe evocatoare ale atmosferei orientale. Atenta alegere a tonurilor de culoare în guaşă relevă valenţele de colorist ale artistului, care preferă această tehnică pentru consemnarea rapidă a unor impresii optice. Constituţia robustă a personajului, fizionomia exotică cu trăsături severe şi atitudinea pasivă, contemplativă, sunt trăsături caracteristice ale odaliscelor lui Iser, care, fără a fi lipsite de senzualitate, poartă întipărite asperităţile unui mediu arid, ars de soare, ostil.

Bibliografie

BUSUIOCEANU, Alexandru, Iser, Ramuri, Craiova, 1930 COMARNESCU, Petru, Iosif Iser, Bucureşti, 1965 CRĂCIUN, Eugen, Iser, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1945 JIANU, Ionel, Iosif Iser, Bucureşti, 1957 MIHALACHE, Marin, Iosif Iser, Bucureşti, 1968

Dimensiuni

custom 48,1

Descriere

guașă și acuarelă pe hârtie, semnat și datat dreapta jos, cu negru, ISER, 1925

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.