79. Nud în fotoliu roşu [1941]

Pallady avea să îşi amintească mereu distincţia spirituală şi proporţiile ideale ale modelului său din Franţa, Yvonne Cousin, care murise de cancer în 1939, armonii pe care continuă să le picteze şi mai târziu în numeroase nuduri realizate în atelierul său din Bucureşti. Genul nudului în interior este unul abordat cu predilecţie de când pornise pe drumul îndepărtării de lumea din jur, refugiindu-se într-una interioară, construită la proporţiile absolutului. Fugea de urât, de vulgaritate şi prostie, care începuseră să îl obsedeze la oamenii din societate şi a înţeles că doar arta îi poate oferi cadrul pentru a formula ideea sa înaltă despre viaţă. Pictura şi opera sa deveniseră raţiunea de a exista, dedicându-se în întregime desăvârşirii capacităţii de a exprima Frumosul prin intermediul armoniilor, al ritmurilor şi corespondenţelor. Importanţa climatului în care avea loc creaţia este imprimată de Pallady pânzelor sale cu nuduri în interior, care descriu stări reflexive, reverii poetice, nostalgii petrecute la adăpostul intimităţii, prin separare de lume. Personajele sunt surprinse într-un moment de relaxare, dar de maximă activitate a vieţii interioare, atunci când, renunţând la haine şi implicit la convenţiile pe care le impune societatea, se opresc din orice activitate şi se abandonează visului. Aceste remarci sunt cu atât mai interesant de remarcat în special în perioada de la revenirea în țară (1940), ani în care putem compara figurativul și cuvântul scris al artistului, jurnalul lui Pallady fiind o resursă indispensabilă. A fost o perioadă (1940-1944) când avea atelierul în camera de la Hotelul Bucureşti, unde și locuia, apoi, după mutarea în casa Catargi (1944), la prietenul mult mai tânăr H. H. Catargi, Tógo, cum îl numeau amicii aşa cum lui Pallady îi spuneau Totó, apoi a schimbat mai multe ateliere (al sculptorului Medrea, al lui Catargi, al Sindicatului Artelor). Lucra mult şi vindea bine, aşa cum citim în însemnări. Se băteau pe el Lasserson, Lazăr Munteanu, Dona, Djaburoff, notațiile din jurnal, cel puțin pentru anul 1941 fiind elocvente. Nu întâmplător notația Z de pe verso-urile operelor realizate în perioada 1941-1944 pare să fie strâns legată de Leon Lasserson - Z ar fi inițiala domnișoarei Zissu, prietena colecționarului, acesta achiziționând un număr însemnat de opere (vezi Petre Oprea, “Theodor Pallady și colecționarii săi”, revista Muzeelor și Monumentelor, nr.1, 1987) în cursul anului 1941. În ceea ce privește opera de față, jurnalul lui Pallady ne oferă în plus chiar ziua în care Pallady marca printr-o schiță-șarjă nudul ce avea să îl picteze ulterior. Notată Z.38.12, pe foaia unui carnet mai vechi, modelul pozează într-o zi de marți, pe 22 iulie 1941. (I.P.)

Bibliografie

BLAZIAN, Henri B., “Pallady”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958 CEBUC, Alexandru, „Theodor Pallady”, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008 GEORGESCU, I. L., „Pe urmele lui Theodor Pallady”, Ed. Lex, Bucureşti, 1998 JIANU, Ionel, „Pallady”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti MÂNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 MIHALACHE, Marin, “Pallady – mărturii”, Ed. Dacia, Cluj, 1971 NANU, Adina, “Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963

Dimensiuni

width 50 cm, custom 60,5

Descriere

ulei pe pânză lipită pe carton

Datare

1941

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.