Bibliografie

CONSTANTIN, Marian, în Catalogul ”Nicolae Dărăscu: magician al culorii”, Muzeul Naţional Cotroceni, 2009 CONSTANTINESCU, Paula, CLONARU, Hariton, Catalogul expoziţiei ”N. Dărăscu”, MNAR, 1966 MIHALACHE, Marin, “Dobrogea văzută de pictori”, Ed. Sport-Turism, 1983

ulei pe carton, 40 cm, 49,5, semnat dreapta jos, cu negru, Dărăscu

Provenienţă

colecţia pictorului Ion Mateescu (1909-1997).

Timp de 10 ani, în perioada 1919 -1929, Dărăscu va pendula între zona de coastă dobrogeană, Delta Dunării și Veneția. În 1924, la expoziția personală organizată la sala Mozart, se remarcau viziunile ample, cuprinzătoare, fie în maniera impresionistă, ce scufunda fundalurile și marca prim planurile prin tușe moștenite din divizionism, fie în maniera-i specifică, în care structuri­le erau construite din mase de culoare cu contururi precise. Geografia și mediul deltei sunt cele care îi schimbă paleta, apropiindu-i nuanțele de gri, în care se reflectă albastrul cerului sau verdele stufului. Revenirile succesive ale pictorului în aceste zone reprezintă tot atâtea schimbări de optică asupra motivului. Dărăscu revine cu prospețime asupra peisajelor din zonele îndrăgite, abordând noi probleme stilistice ori compoziționale. Însă una dintre cele mai interesante maniere de abordare a diverselor vedute pe care le-a analizat și reprodus Dărăscu nu constă în această revenire cronologică, sezonieră, ci în revenierea iconografică. Repetarea unui motiv în exercițiul pictural devine astfel o abordare specifică a lui Nicolae Dărăscu, scrutinarea operei sale picturale dezvăluind anumite imagini ce se detașează de întreg corpul artistic, devenind, ușor paradoxal, unice. Instituția “variantei” - așa cum istoria artei se raportează la alte opere cu același subiect ale aceluiași artist - devine astfel un subiect de sine stătător în cazul pictorului nostru. Maniera nu este nici pe departe proprie, ci este o interpretare ulterioară a manierei plăsmuite de impresioniști începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sunt binecunoscute variantele lui Claude Monet, punct de start și reper incontestabil fiind celebra “Impresie. răsărit” pictată începând cu 1872 în portul Le Havre. Componenta cea mai importantă în cazul impresioniștilor și apoi a urmașilor (Dărăscu fiind pe linia directă a neoimpresioniștilor) este experimentul cromatic și variația de lumină. Variantele apar astfel dintr-un exercițiu de paletă, nu neaparat de compoziție, variațiile de lumină fiind expresiv punctate cromatic. Opera de față, dincolo de aspectele evidente ale pitorescului figurativ, ale unei palete excepționale și a unei compoziții structure atent, poartă și o componentă documentară importantă, întregind un mini ciclu cromatic al pieței din Tulcea, alături de celelalte 2 variante cunoscute - Muzeul Național de Artă al României (inv. nr. 6941) și Muzeul de Artă Tulcea (inv.nr. 37). (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.