Meniu

Cum cumpăr
Cum vând
Contact
Contul meu
Română
Cadouri

Carte rară, Documente, Fotografie și Afișe

Artă Religioasă de colecție

Artă Asiatică, Obiecte tehnice, Taxidermie, Curiozități, Antichități

Bijuterie, Ceasuri

Pictură, Sculptură, Gravură

Numismatica, Medalistica, Hărți, Arme și Decorații

Lux, Eleganță, Mașini și Băuturi de colecție

Artă Populară de colecție

Sneakers & Toys

Descopera

Departament de consultanți de artă

Departament de evaluare







162. Flori de salcie [1909]

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

162. Flori de salcie [1909]

1875, Iaşi - 1944, Londra

Estimare:
EUR 20.000 - 40.000
Neadjudecat

Bibliografie

"Arthur Segal, 1875-1944" (catalog), Argon Verlag, Berlin, 1987

ulei pe pânză, 80,5x101, semnat şi datat dreapta sus, cu albastru, "A. Segal, 1909"

Note

Pe verso, dedicație olografă în germană: "Herrn Hjalmar Gabrielson/ Göteborg/ mit freundlichen Grusse/ Arthur Segal"

Provenienţă

colecția istorică Hjalmar Gabrielson (1876-1949), Goteborg. Gabrielson, om de afaceri, mecena și colecționar de artă suedez, a fost un apropiat al grupării Der Sturm și al mișcărilor avangardiste și constructiviste interbelice (germane și rusești), iar prietenia cu Arthur Segal avea să se concretizeze în prima jumătate a anilor '20, atunci când pictorul îi oferea consiliere în achiziționare unor opere de artă. Colecția Gabrielson avea să primească și un catalog și o expoziție în Berlin în cursul anului 1923, perioadă în care colecția cuprindea deja opere de Renoir, Cézanne, Chagall, Willumsen, Viking Eggeling, Kandinsky, Kurt Schwitters, El Lissitzky, Lászlo Mohology-Nagy, Oskar Fischer, Johannes Itten, Alexej von Jawlensky alături de circa 10 opere ale lui Arthur Segal.

Patru studenți la arhitectură, influențati de Jugendstil, făureau în 1905, la Dresda, una dintre cele mai puternice manifestări artistice ale secolului XX. Urniți de dorința de înnoire și de debarasare de spiritul academist în care se școleau, dar pasionați de marile realizări din istoria artei (Albrecht Dürer, Lucas Cranach cel Bătrân și alții), Fritz Bleyl, Erich Heckel, Ernst Ludwig Kirschner și Karl Schmidt-Rottluff alcătuiau Die Brücke (Podul). Importanța graficii, în special a gravurii (xilo și lino-gravura), pasiunea pentru culoarea violentă, tensiune și imaginar frapant, îmbrăcate deseori în haina primitivismului defineau direcțiile grupului, la care, în 1906, se alipea și Arthur Segal. În cea de a doua jumătate a deceniului întâi al secolului trecut, Segal devenea un membru ilustru al Secesionismului și Neo-secesionismului berlinez, și, pe lângă colaborările cu Die Brücke și Die Blaue Reiter, devenea co-fondator al "Neue Sezession"(1910), alături de Ernst Ludwig Kirschner sau Max Pechstein. Sub această umbrelă modernistă, proto-avangardistă, Segal va crea până în jurul lui 1910, folosindu-se de tehnica divizionistă și pointillistă, fiind considerat un Neo-impresionism, atât în critica din Germania, cât și în cea din România. În 1910 avea să aibe o expoziție personală în caadrul Societății "Arta", la sala din strada Lascăr Catargiu nr.7, moment în care nu puțini cronicari menționau "întâia expoziție de artă modernă de la noi" ("Minerva", 8 martie 1910). Chiar dacă critica este diversă, știindu-se mediul refractar de receptare a tehnicilor neoimpresioniste introduse în arta românească și de un Mutzner, Sion sau Dărăscu cam în aceeași perioadă (cca.1910), trebuie menționat că Segal era văzut și prin aura secesionismului german, având astfel o "legitimitate"mai evidentă, față de mai tinerii lui colegi. Interioarele, peisajele și naturile statice cu flori sunt principalele subiecte atacate de pictor în acești ani (1905-1912), în creații la care lumina, pasta, alternanța tonală și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. "Florile și naturele moarte, sunt compuse și combinate spre a ne da un acord intensiv de culoare sau în tonuri amonizate într-un albastru azuriu cu un lustru metalic..." (cronicarul din "Seara", 7 martie 1910). (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

SESIUNE
Mie, 29 martie 2017 19:30
Întreabă-mă despre acest lot

Alte loturi asemănătoare