otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
128. Albăstrele [1908-1910]
1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti
Estimare
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 40.000 - 60.000
Adjudecat
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 60.000
Sesiune
Mie, 29 martie 2017 19:30
Reprezentant
Florile lui Ștefan Luchian sunt fără îndoială unul dintre dintre acele "produse" ale culturii vizuale românești care s-au impregnat în conștiința de masă, apariția și împământenirea lui în imaginarul artistic fiind aproape concomitente. Chiar dacă cea mai importantă și consistentă parte a creației lui Luchian este condensată pe durata unui deceniu și jumătate (1898-1912), ciclurile și marile capodopere reușesc să se individualizeze lesne în acest răstimp, fără ca operele în sine să fie analizate generic. Un exemplu excelent în acest sens stă în categoria aparte de acuarele, categorie ce îl plasează pe Luchian într-un registru inedit, creația sa fiind capabilă să producă nu doar uleiuri importante, ci și opere în tehnici minore (acuarelă, pastel, desen) care să îi definească finalmente stilul. La o analiză amănunțită a perioadelor și ciclurilor create de artist în acei ani amintiți anterior, și axându-ne pe pictarea acuarelelor, descoperim că primele compoziții cu flori apar în preajma anului 1900, atunci când Luchian se lasă influențat de arta 1900, de Art Nouveau. Compozițiile alegorice, ultra-decorative, cu personaje feminine și panouri florale apar atunci, moment în care artistul compune și primele naturi statice de sine stătătoare cu buchete de flori, atât în ulei cât și în acuarelă. Folosirea culorilor de apă oferea o realizare foarte rapidă, bazată doar pe un desen preliminat, schițat doar, iar tehnica trebuia acomodată nu doar suprafeței, ci și subiectului. Inovația pe care Ștefan Luchian o aducea tablourilor cu flori, pe lângă maniera-i inimitabilă și paleta de culori, a constat în introducerea și contactul cu arta populară. Având în vedere întâietatea creației grigoresciene, ce acaparase într-un fel subiectul rural, tradițional, dar dintr-o latură idilică, stilul lui Luchian se apropia mult mai profund de spiritul artei populare – ceramica era folosită drept element principal. Această caracteristică avea să devină cu adevărat importantă în deceniul imediat următor Marii Uniri, când întreaga mișcare culturală și artistică propovăduia acel “specific național”. La Nicolae Tonitza (care de altfel a fost unul dintre cei mai mari admiratori ai lui Luchian), Theodorescu-Sion, Ștefan Dimitrescu sau Dumitru Ghiață descoperim, într-un limbaj modern, transfigurări ale acelui stil “tradițional” iscusit de Ștefan Luchian în primul deceniu al secolului XX. Vasul de lut devenea astfel semnătura de autor a lui Luchian, reușind în doar câțiva ani să "confiște" natura statică cu flori, lăsându-și amprenta pe toată creația artistică a secolului XX. (I.P.)
Bibliografie
CIOFLEC, Virgil, "Luchian", Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924
COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955
COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965
ENESCU, Teodor, "Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen", Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007
JIANU, Ionel, "Luchian", Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947
LASSAIGNE, Jacques, "Ştefan Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972
Dimensiuni
width 32 cm, height 38 cm
Descriere
acuarelă pe hârtie lipită pe carton, semnat stânga jos, cu brun, "Luchian"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția retrospectivă Ștefan Luchian, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1957, cat. 225, catalog de Theodor Enescu, Radu Bogdan. Opera a participat la expoziția "Florile în pictura lui Ștefan Luchian", expoziție comemorativă cu ocazia a 50 de ani de la moartea artistului, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1966 și este reprodusă și menționată în catalogul expoziției la cat. 75., pag. 80-81. Opera este reprodusă în Catalogul Critic Ștefan Luchian, Theodor Enescu, ICR, București, 2007 la pag. 432., cat 9. Etichetă de participare în expoziţia "Ştefan Luchian", Muzeul de Artă al R.P.R, Bucureşti, 16 iulie-10 noiembrie 1957, cat. 225. Etichetă de participare în expoziţia "Ştefan Luchian", Muzeul de Artă al R.S.R, Bucureşti, 1967, cat. 75. Etichetă de participare în expoziţia „Capodopere ale picturii românești interbelice în colecții particulare”, Muzeul Național Cotroceni, Bucureşti, 1997. Etichetă de participare în expoziţia „Florile în pictura românească din colecțiile particulare”, Muzeul Național Cotroceni, Bucureşti, 3 noiembrie- 15 decembrie 2004.
Datare
1908-1910
Provenienţă
colecția familiei bancherului Max Schapira (? - 1921), filantrop, mecena, întemeietor al industriei petroliere românești; Max Schapira a fost unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri din Ploieștiul anilor 1890-1920, fiind fondator al Băncii Centrale din Ploieşti, fondator al Rafinăriei Astra și vice-președinte și administrator al Societății "Creditul Petrolifer"; în anii '50 opera aparținea pianistei Ghitta (Gita) Mendel Shapira, nora lui Max Schapira. Gita Schapira, pianistă concertistă în perioada interbelică a fost, printre altele, parteneră de sonate a lui George Enescu în perioada 1930-1945; colecția pictorului Gh. Vânătoru (1908-1983); colecție particulară.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Detalii
Florile lui Ștefan Luchian sunt fără îndoială unul dintre dintre acele "produse" ale culturii vizuale românești care s-au impregnat în conștiința de masă, apariția și împământenirea lui în imaginarul artistic fiind aproape concomitente. Chiar dacă cea mai importantă și consistentă parte a creației lui Luchian este condensată pe durata unui deceniu și jumătate (1898-1912), ciclurile și marile capodopere reușesc să se individualizeze lesne în acest răstimp, fără ca operele în sine să fie analizate generic. Un exemplu excelent în acest sens stă în categoria aparte de acuarele, categorie ce îl plasează pe Luchian într-un registru inedit, creația sa fiind capabilă să producă nu doar uleiuri importante, ci și opere în tehnici minore (acuarelă, pastel, desen) care să îi definească finalmente stilul. La o analiză amănunțită a perioadelor și ciclurilor create de artist în acei ani amintiți anterior, și axându-ne pe pictarea acuarelelor, descoperim că primele compoziții cu flori apar în preajma anului 1900, atunci când Luchian se lasă influențat de arta 1900, de Art Nouveau. Compozițiile alegorice, ultra-decorative, cu personaje feminine și panouri florale apar atunci, moment în care artistul compune și primele naturi statice de sine stătătoare cu buchete de flori, atât în ulei cât și în acuarelă. Folosirea culorilor de apă oferea o realizare foarte rapidă, bazată doar pe un desen preliminat, schițat doar, iar tehnica trebuia acomodată nu doar suprafeței, ci și subiectului. Inovația pe care Ștefan Luchian o aducea tablourilor cu flori, pe lângă maniera-i inimitabilă și paleta de culori, a constat în introducerea și contactul cu arta populară. Având în vedere întâietatea creației grigoresciene, ce acaparase într-un fel subiectul rural, tradițional, dar dintr-o latură idilică, stilul lui Luchian se apropia mult mai profund de spiritul artei populare – ceramica era folosită drept element principal. Această caracteristică avea să devină cu adevărat importantă în deceniul imediat următor Marii Uniri, când întreaga mișcare culturală și artistică propovăduia acel “specific național”. La Nicolae Tonitza (care de altfel a fost unul dintre cei mai mari admiratori ai lui Luchian), Theodorescu-Sion, Ștefan Dimitrescu sau Dumitru Ghiață descoperim, într-un limbaj modern, transfigurări ale acelui stil “tradițional” iscusit de Ștefan Luchian în primul deceniu al secolului XX. Vasul de lut devenea astfel semnătura de autor a lui Luchian, reușind în doar câțiva ani să "confiște" natura statică cu flori, lăsându-și amprenta pe toată creația artistică a secolului XX. (I.P.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Bibliografie
CIOFLEC, Virgil, "Luchian", Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924
COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955
COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965
ENESCU, Teodor, "Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen", Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007
JIANU, Ionel, "Luchian", Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947
LASSAIGNE, Jacques, "Ştefan Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972
Dimensiuni
width 32 cm, height 38 cm
Descriere
acuarelă pe hârtie lipită pe carton, semnat stânga jos, cu brun, "Luchian"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția retrospectivă Ștefan Luchian, Muzeul de Artă al R.P.R., București, 1957, cat. 225, catalog de Theodor Enescu, Radu Bogdan. Opera a participat la expoziția "Florile în pictura lui Ștefan Luchian", expoziție comemorativă cu ocazia a 50 de ani de la moartea artistului, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1966 și este reprodusă și menționată în catalogul expoziției la cat. 75., pag. 80-81. Opera este reprodusă în Catalogul Critic Ștefan Luchian, Theodor Enescu, ICR, București, 2007 la pag. 432., cat 9. Etichetă de participare în expoziţia "Ştefan Luchian", Muzeul de Artă al R.P.R, Bucureşti, 16 iulie-10 noiembrie 1957, cat. 225. Etichetă de participare în expoziţia "Ştefan Luchian", Muzeul de Artă al R.S.R, Bucureşti, 1967, cat. 75. Etichetă de participare în expoziţia „Capodopere ale picturii românești interbelice în colecții particulare”, Muzeul Național Cotroceni, Bucureşti, 1997. Etichetă de participare în expoziţia „Florile în pictura românească din colecțiile particulare”, Muzeul Național Cotroceni, Bucureşti, 3 noiembrie- 15 decembrie 2004.
Datare
1908-1910
Provenienţă
colecția familiei bancherului Max Schapira (? - 1921), filantrop, mecena, întemeietor al industriei petroliere românești; Max Schapira a fost unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri din Ploieștiul anilor 1890-1920, fiind fondator al Băncii Centrale din Ploieşti, fondator al Rafinăriei Astra și vice-președinte și administrator al Societății "Creditul Petrolifer"; în anii '50 opera aparținea pianistei Ghitta (Gita) Mendel Shapira, nora lui Max Schapira. Gita Schapira, pianistă concertistă în perioada interbelică a fost, printre altele, parteneră de sonate a lui George Enescu în perioada 1930-1945; colecția pictorului Gh. Vânătoru (1908-1983); colecție particulară.
Reprezentant
Alte loturi asemănătoare
42. Cafeneaua lui Mamut [prima jumătate a anilor '20]
Estimare
EUR 1.000
- 1.600
Adjudecat
EUR 1.000