otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Student la Academia Julian și la Școala Națională de Arte Frumoase, Stoenescu l-a avut ca profesor pe Jean Paul Laurens, reputat pictor alături de care studiaseră mai mulți artiști români. Experiența educației artistice alături de acesta a stat la baza unei prolifice prietenii între student și profesor. Laurens îl remarcă pe Stoenescu în urma participării acestuia la Salonul Artiștilor Francezi cu lucrarea ”Supa populară”și este invitat în atelierul personal al maestrului, așa-numitul Depot des Marbres, unde îi cunoaște pe Rodin și Bourdelle, Clemenceau și Cottet, alături de care descoperă și se preocupă de noile ”probleme” ale artei moderne. Astfel, în scurt timp Stoenescu se desprinde de experiența lucrărilor de mari dimensiuni, cu multe personaje și odată cu lucrarea din 1914, ”Le dejeuner”, critica franceză remarcă în stilul adoptarea metodei impresioniste. Trecerea este bruscă și indică o esențială schimbare de perspectivă. Prospețimea cu care este redată scena micului dejun a cărui protagonist este chiar fiul său, este la antipodul amplelor scene pictat alături de Laurens în anii de studiu. Cu toate acestea, o rigoare de atitudine l-a făcut pe pictor să își onoroze cnstant profesorii și maeștri, fie că a lucrat alături de ei s-au i-a cunoscut în sălile de muzeu. Locul comun a tuturor biografiilor dedicate artistului îl reprezintă influența avută asupra pictorului român de opera înaintașului spaniol Velazquez. Admirația sa a fost una totală, de la maniera realiastă și coloritul rafinat până la viața de curte. Stoenescu acumulează de-a lungul anilor varii influențe, din care se remarcă ce a lui Laurens și Velazquez și, în mod aparte, pe cea a impresionismului. Dacă în timpul studenției a excelat în realizarea comenzilor primite la Depot des Marbres, câțiva ani mai târziu se va remarca drept un fin portretist, dar și unul din monografii plastici ai Veneției, dovedind astfel o impresionantă versatilitate între tematici, la maturitate stilul său înclinând către impresionism și problema luminii. În lucrarea prezentată în licitație, Stoenescu oferă receptorului o clipă surprinsă fugar, din vârful penelului. Siluetele feminine sunt surprinse și redate deopotrivă, în mișcare, în spatele personajului ce înaintează la scenă deschisă, desfășurându-se o întreagă scenă de epocă. Decorul minimalist pune în valoare roirea acestora, în realizarea lui folosind un mod de lucru aplicat și peisajelor, în special cele venețiene. Folosindu-se de suportul operei artistul construiește în jurul spațiilor lăsate uneori nepictate, sau chiar pornind de la nuanța cartonului. Astfel, decorul piesei pare să se integreze perfect scenei, singurul indiciu că ne aflăm într-o operă ar fi cozile de instrumente din prim plan. Albul rochiilor este valorat cu tente de roz care contribuie la redarea mișcării, ca și cele câteva siluete masculine care punctează grupul de personaje prin coloritul viu al costumelor. Riguros și sobru în viața de zi cu zi, așa cum ni-l prezintă biografii, Eustațiu Stoenescu pare să compenseze prin viziunea spontană și proaspătă asupra lumii.
ulei pe carton, semnat și datat dreapta jos, cu negru E. Stoenescu, 1946
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Student la Academia Julian și la Școala Națională de Arte Frumoase, Stoenescu l-a avut ca profesor pe Jean Paul Laurens, reputat pictor alături de care studiaseră mai mulți artiști români. Experiența educației artistice alături de acesta a stat la baza unei prolifice prietenii între student și profesor. Laurens îl remarcă pe Stoenescu în urma participării acestuia la Salonul Artiștilor Francezi cu lucrarea ”Supa populară”și este invitat în atelierul personal al maestrului, așa-numitul Depot des Marbres, unde îi cunoaște pe Rodin și Bourdelle, Clemenceau și Cottet, alături de care descoperă și se preocupă de noile ”probleme” ale artei moderne. Astfel, în scurt timp Stoenescu se desprinde de experiența lucrărilor de mari dimensiuni, cu multe personaje și odată cu lucrarea din 1914, ”Le dejeuner”, critica franceză remarcă în stilul adoptarea metodei impresioniste. Trecerea este bruscă și indică o esențială schimbare de perspectivă. Prospețimea cu care este redată scena micului dejun a cărui protagonist este chiar fiul său, este la antipodul amplelor scene pictat alături de Laurens în anii de studiu. Cu toate acestea, o rigoare de atitudine l-a făcut pe pictor să își onoroze cnstant profesorii și maeștri, fie că a lucrat alături de ei s-au i-a cunoscut în sălile de muzeu. Locul comun a tuturor biografiilor dedicate artistului îl reprezintă influența avută asupra pictorului român de opera înaintașului spaniol Velazquez. Admirația sa a fost una totală, de la maniera realiastă și coloritul rafinat până la viața de curte. Stoenescu acumulează de-a lungul anilor varii influențe, din care se remarcă ce a lui Laurens și Velazquez și, în mod aparte, pe cea a impresionismului. Dacă în timpul studenției a excelat în realizarea comenzilor primite la Depot des Marbres, câțiva ani mai târziu se va remarca drept un fin portretist, dar și unul din monografii plastici ai Veneției, dovedind astfel o impresionantă versatilitate între tematici, la maturitate stilul său înclinând către impresionism și problema luminii. În lucrarea prezentată în licitație, Stoenescu oferă receptorului o clipă surprinsă fugar, din vârful penelului. Siluetele feminine sunt surprinse și redate deopotrivă, în mișcare, în spatele personajului ce înaintează la scenă deschisă, desfășurându-se o întreagă scenă de epocă. Decorul minimalist pune în valoare roirea acestora, în realizarea lui folosind un mod de lucru aplicat și peisajelor, în special cele venețiene. Folosindu-se de suportul operei artistul construiește în jurul spațiilor lăsate uneori nepictate, sau chiar pornind de la nuanța cartonului. Astfel, decorul piesei pare să se integreze perfect scenei, singurul indiciu că ne aflăm într-o operă ar fi cozile de instrumente din prim plan. Albul rochiilor este valorat cu tente de roz care contribuie la redarea mișcării, ca și cele câteva siluete masculine care punctează grupul de personaje prin coloritul viu al costumelor. Riguros și sobru în viața de zi cu zi, așa cum ni-l prezintă biografii, Eustațiu Stoenescu pare să compenseze prin viziunea spontană și proaspătă asupra lumii.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
