15. Peisaj cu nori albi

Pentru opera lui Țuculescu deceniul al cincilea a reprezentat o perioadă extrem de importantă, ce ne oferă practic trei etape distincte. Necesitatea fixării acestor etape este impusă de caracteristicile picturii lui Țuculescu, care își extrag înțelesurile din alternări temporale. Fixarea în timp a lucrării de față este evidentă, datarea fiind mai mult decât folositoare în discursul nostru. În 1945 Țuculescu se afla în București, sfârșitul războiului găsindu-l zguduit profund, cu un bagaj sentimental definitoriu pentru anii ce vor urma. Un lucru cert îl putem extrage din biografia artistului, care între 1943 și 1945 nu a putut practica foarte mult pictura, având în vedere că este concentrat, și apoi mobilizat și trimis pe front ca medic. Această perioadă tampon este cea care totuși ponderează avântul pictural al lui Țuculescu. Etapa de creație anterioară mobilizării se găsea deja într-un stadiu matur, fiind coagulată în jurul așa numitelor ”Câmpuri de rapiță”. Acestea apar în paralel cu seria de nocturne impregnate de un spirit expresionist profund și astfel perioada 1940 - 1943 se individualizează coerent, drept pasul logic după perioada grecească. În plin avânt expresionist, etapa mai sus menționată este un “popas” logic pentru formularea plastică ulterioară, însă componenta expresionistă se manifestă nu neapărat în cadrul rezolvării plastice a imaginilor, ci mai ales la nivelul motivelor, al elementelor figurative de profunzime. Pentru perioada care ne interesează direct pe noi aceste lucruri se traduc în formularea relativ paradoxală a vizualului, care acum se încarcă de un anumit narativism al imaginii. Caracterul expresionist se traduce prin mici motive ce apar integrate unui complex realist, atmosfera fiind încărcată de un anume decorativism. Elementul ce temperează perioada ’43-’46 este tocmai lipsa unei implicări emoționale din partea lui Țuculescu, care nu poate accesa încă nivelurile cele mai profunde ale imaginației. Bineînțeles că această eliberare onirică se va împământeni din 1947 încolo, când începe binecunoscuta perioadă “folclorică”. Însă până acolo Țuculescu caută să coordoneze imaginarul după lecțiile trecute, pe care se putea baza în acest proces intuit al evoluției plastice și stilistice. În peisajele bucureștene sau la cele din Mangalia care aparțin jumătății de deceniu 5, pictorul optează pentru o abordare realistă a întregului registru pictural. Pornind de la aceeași atmosferă pe care o putem regăsi și la ”Câmpurile de rapiță”, peisajul se bazează pe același tip de coloană vertebrală. Proporția terestru-cer este modulată în special prin capacitatea cu care Țuculescu încarcă orizontul de profunzime. Peisajul este coordonat după principii de construcție cezanniane, iar saturația vizuală a acestuia este dobândită prin conceperea unui registru pictural coerent. Desenul nu are neapărat valențe cumulative, însă suprafețele de culoare sunt mai mult decât necesare pentru modelarea compoziției. Imaginea primește cu adevărat calități picturale de îndată ce Țuculescu se mobilizează în a recrea o realitate văzută și apoi simțită. Efectul produs de abordarea sintetic expresionistă a pictării unui peisaj este mai mult decât bazat pe emoție. Prin folosirea iscusită a negrului, în contur sau în materie, Țuculescu izbutește să imprime motricitate și suflu întregii compoziții, ochiul începe să simtă materialitatea vegetației, privitorul simte cum cerul își ”mișcă” norii sau cum din zare se întrevede furtuna. În contradicție valorică, peisajul nostru se fixează antagonic perioadei întunecate, nu numai prin evidența vizuală și formală. Aici imaginea este încărcată de optimism, și chiar putem regăsi un registru cromatic cald, chiar dacă nu este atât de evident. Faptul că pictorul pune accent pe marea întindere de albastru, atât prin pictarea lacului, dar mai ales a cerului, ne oferă un argument al unui discurs mai relaxat, însă la fel de puternic și expresiv. Viziunea de ansamblu este coordonată de o spiritualizare a motivului, care se extrage din natură tocmai pentru a nu fi susceptibil unei subiectivități umane.

Bibliografie

CÂRNECI, Magda, „Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, 1984 DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1988

Dimensiuni

width 55 cm, custom 46,5

Descriere

ulei pânză, semnat și datat dreapta jos, cu brun, I. Țuculescu, (19)45

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.