98. Casa pictorului de la Câmpina [1895-1900]

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

98. Casa pictorului de la Câmpina [1895-1900]

Nicolae Grigorescu

1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina

Estimare:

EUR 50.000 - 80.000

Adjudecat

EUR 75.000

Bibliografie

CIUCĂ, Valentin, "Pe urmele lui Grigorescu", Ed. Sport-Turism, București, 1987
ENACHE, Monica, MATEI, Rodica, VIDA, Mariana, "Grigorescu. Pictor al naturii"(catalog), Muzeul Național de Artă la României, București, 2007
VLAHUȚĂ, A., "Pictorul N.I.Grigorescu. Vieaţa şi Opera lui", Bucureşti, Ediţia Casei Şcoalelor, Socec, 1910

ulei pe pânză, 44.5 x 90 cm, semnat stânga jos, cu roșu, "Grigorescu"

Provenienţă

colecția istorică a diplomatului Viorel Tilea (1896-1972). Membru al marii familii transilvănene Rațiu (atestată încă din sec. al XIV-lea), Tilea avea să devină un important diplomat și demnitar român în perioada interbelică. A fost nepot al memorandistului și omului politic dr. Ioan Rațiu (1828-1902) și se înrudea cu omul politic Ion Rațiu (1917-2000), devenind și el un personaj decisiv al elitei politice românești în perioada interbelică. Cariera o începea în preajma Primului Război Mondial, făcându-și ucenicia în preajma unor personalități ca Iuliu Maniu sau Alexandru Vaida-Voievod, pentru ca apogeul carierei să fie punctat la sfârșitul anilor 1930. Între 1938 și 1940 devenea ministru plenipotențiar la Londra, așadar ambasador al României în Regatul Unit, numele său fiind legat de "Incidentul Tilea", când acestea intervenea pe lângă Foreign Office (în 16 și 17 martie1939), atenționând asupra pericolului unei posibile agresiuni a Germaniei naziste asupra României. În urma acestui incident Tilea avea să își piardă cetățenia, în septembrie 1940, moment în care cerea azil politic în Marea Britanie. Ulterior, cetățenia între timp reoferită de Regele Mihai avea să îi fie retrasă a doua oară de către statul comunist, fiind considerat un inamic al statului datorită acțiunilor sale din exil (membru fondator al Mişcării Române Libere).

Preferința pentru peisajul rural românesc este cea care l-a transformat pe Nicolae Grigorescu din pictorul realismului barbizonist în maestrul ce a introdus în spațiul autohton maniere și tendințe tipic impresioniste. Chiar dacă această alegere tematică l-a îndepărtat de principalul curent al modernității secolului al XIX-lea, uleiurile artistului respiră și vibrează în fluxul cel mai modern, coordonând un întreg limbaj pictural tipic românesc. Plăcerea de a căuta un imaginar cât mai înrădăcinat în viața de zi cu zi a țăranului român s-a manifestat pe întreaga durată a carierei, începând cu priveliștile din Câmpulung, sau cu forfota străduțelor dominate de vechea Bărăție (vezi “Bărăția din Câmpulung”, Muzeul Național de Artă al României, inv. 1231), pe care o pictează, în diverse ipostaze, începând cu 1867. Contemporan cu Szathmari sau Aman, care și ei surprind imagini dominate de turnul mânăstirii muscele, pe Grigorescu nu îl interesează atât partea documentaristo-etnografică, cât instantaneul și revărsarea lui într-o pictură a senzației. Agitația și atmosfera patriarhală, tipică târgului românesc, va deveni astfel un punct central în opera lui Grigorescu, care însă nu se va limita la un singur loc specific. Astfel, în călătoriile sale încep să apară pe lângă Câmpulung, Rucărul, Bacăul, Târgoviște și micile târguri sau bâlciuri apărute la marginile orașelor muntenești. După stabilirea definitivă în țară, petrecută la sfârșitul anilor 1880, Grigorescu își va găsi drept reședință definitivă orășelul Câmpina, unde va trăi și lucra pentru ultimi 17 ani ai vieții. Localitatea de la poalele munților avea să devină una de interes în special după inaugurarea căii ferate Ploiești-Predeal (1879) și construirea gării. Ulterior va deveni zonă importantă în industria petrolieră, cunoscând prima rafinărie construită în 1886, urmată de ridicarea celebrei "Steaua Română' în 1897. În această perioadă de forfotă și dezvoltare economică și urbană, Grigorescu își achiziționa o veche casă muntenească. Tot în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea alt mare nume al culturii românești își ridica o reședință la Câmpina - Bogdan Petriceicu Hașdeu construia între 1893-1896 viitorul castelul Iulia Hașdeu, devenind "vecin" cu Grigorescu, iar dr. C.I. Istrati, medic, colecționar și savant trăia și el verile în Câmpina. În acest context Grigorescu avea să își continue cariera pentru ultima ei perioadă, călătorind deseori în împrejurimi dar și la București, pentru expozițiile personale de la Ateneu, la cure balneare (Karlovy Vari) sau la Paris. Casa veche a lui Grigorescu, achiziționată în anii 1890-1900, avea să fie înlocuită de o construcție nouă în perioada 1902-1904, fapt ce ne îndreptățește să considerăm că pictura de față a fost realizată cel mai probabil între anii 1894-1901. Cunoaștem alte 3-4 variante ale casei pictorului ce surprind locuința din diverse unghiuri sau perioade, toate fiind grăitoare pentru pitorescul instanței. Opera de față este cea mai mare ca dimensiuni și surprinde construcția în perspectiva cea mai generoasă, oferindu-ne o imagine de ansamblu a curții, așa cum o vedea Grigorescu pe la 1900.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.