25. Fată din Rucăr [1890-1895]

Pictorul Nicolae Grigorescu provine dintr-o familie de condiţie modestă fiind cel de al şaselea copil, penultimul, al lui Ion Grigorescu, administrator al moşiei de la Pitaru a lui Filip Lenş, şi al Ruxandrei. În 1843, după moartea tatălui tânărul vine cu familia în Bucureşti, unde ia primele lecţii de pictură, împreună cu fratele său, Gheorghe (n. 1835), de la un unchi, zugrav de biserici. În 1848, ambii băieţi sunt admişi în atelierul lui Anton Chladek [1794-1882], pictor şi miniaturist sârb cu notorietate în Ţara Românească, care lucrează în special portrete pentru înalta aristocraţie locală. Talentul lui Nicolae Grigorescu a fost remarcat în scurt timp de Cleopatra Truheţkoi, născută Ghica,care îl invită la Băicoi (Prahova), să picteze ctitoria ei din localitate. Până în 1862 când pleacă să studieze la Paris, tânărul pictează biserici (Căldăruşani, Zamfira, Agapia, Pucheni). Şansa de-a primi bursă i-a surâs în urma vizitei lui Mihail Kogălniceanu la mânăstirea Agapia. Perioada de după 1862 marcheaza evoluția decisivă a lui Nicolae Grigorescu, care în mai puțin de un deceniu devenea cel mai important artist al artei românești. Anii petrecuți la Paris, urmați de perioada de ucenicie în sânul Coloniei de la Barbizon deschideau universul plastic al artistului, care avea să se materializeze ulterior într-o creație românească excepțională. Dacă prima perioadă este definită de experimente cromatice, plastice, de subiect și chiar de rezonanța lor culturală, după 1878-1880 Grigorescu avea să își dedice o bună parte din operă materializării spiritului românesc pe pânză. Este perioada marilor compoziții ce aveau să îl plaseze în vârful artei românești: de la operele reprezentative din campania ocazionată de Războiul de Independență, la pictarea carelor cu boi și până la portretizarea țăranului român. Portretul de țărăncuță, apărut în creația lui Grigorescu încă din deceniul 7 al sec. al XIX-lea, avea să fie dezvoltat după un tipic propriu, atât din punctul de vedere al construcției plastice, cât și din prisma tematică. Din etapa de creaţie cuprinsă cu aproximaţie între 1880 şi 1900 regăsim o seamă de portrete de țărăncuțe ce probează acest fapt: „Cap de ţărancă” din 1879-1885 (Muzeul Naţional de Artă al României), „Ţărăncuţă” din 1883-1890 (Muzeul Naţional de Artă al României), „Cap de fată (Cap de ţărăncuţă) din 1885-1890 (Muzeul de Artă din Craiova) sau „Ursăreasa din Bolduri” din 1885-1890 (Complexul Muzeal Iaşi), toate reprezentând chipuri de fete tinere, încadrate de baticul alb, care le separă de fundalurile întunecoase. Totodată, picturi cu acelaşi tip de subiecte, tratate asemănător, precum „Cap de fată cu basma albă” din 1890-1900 (Complexul Muzeal al Judeţului Prahova), „Ţărancă” datată 1894 (Muzeul Naţional de Artă al României) sau „Mina” din 1904 (Colecţia Margareta şi acad. Dumitru Dumitrescu, Bucureşti) extind până la 1900, şi chiar la primul deceniu al secolului al XX-lea, intervalul în care opera prezentă ar putea fi încadrată temporar. Cu certitudine însă, pictura este un rezultat al maturităţii artistului, făcând parte din galeria atât de sugestivă de figuri de muntence a lui Nicolae Grigorescu, în special cele pictate în zona Rucărului.

Bibliografie

OPRESCU, George, "Nicolae Grigorescu: maturitatea şi ultimii ani", Ed. Meridiane, 1970VARGA, Vasile, "Nicolae Grigorescu", Ed. Meridiane, București, 1973
VLAHUȚĂ, Alexandru, "Pictorul N.I.Grigorescu.Vieaţa şi Opera lui", Bucureşti, Ediţia Casei Şcoalelor, Socec, 1910

Dimensiuni

width 21.5 cm, height 35 cm

Descriere

ulei pe lemn, semnat stânga jos, cu roșu, "Grigorescu"

Datare

1890-1895

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.