28. George Enescu în recital [1927]

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

28. George Enescu în recital [1927]

Nicolae Vermont

1866, Bacău - 1932, Bucureşti

Estimare:

EUR 8.000 - 15.000

Adjudecat

EUR 9.500

Bibliografie

IONESCU, Radu, PAVEL, Amelia, "Nicolae Vermont", Ed. Academiei Republicii Populare Române, București, 1958

ulei pe pânză, 90 x 69 cm, semnat și datat dreapta jos, cu brun, „Nicolae Vermont, 1927"

Destinul artistic al lui Nicolae Vermont a fost legat de scurta întâlnire din copilărie cu pictorul Nicolae Grigorescu. Caracterizat de o impresionantă aviditate în asimilarea scenei artistice în care s-a format, Nicolae Vermont a fost un inovator al artei românești. După cursurile cu Theodor Aman la Școala de Belle Arte din București, a plecat cu bursă la München. Mediul german este cel care i-a oferit lui Vermont expunerea la o varietate de curente. Mentoratul lui Ludwig Loefftz, profesorul său de la Academia Regală de Artă l-a influențat decisiv. Spirit enciclopedic, Loefftz experimentase versatil mai multe genuri de pictură. Elev, la rându-i, al lui Wilhelm Diez, studiase alături de acesta pictura olandeză și pictura clasică germană, dar și gravura ori portretul. În aceeași manieră, beneficiind de asimilarea facilă, Vermont a adoptat de-a lungul anilor mai multe genuri ori curente. A introdus, anterior direcției impuse de Băncilă, tematica socială, ancorată în realitatea imediată. În perioada 1887 - 1895, a studiilor Müncheneze, Vermont a revenit sporadic pentru a expune și lucra în țară. Muncitori și țărani surprinși în veritabile scene de gen, naturi moarte și peisaje, indică registrul tematic larg și diversitatea tehnică aboardată. În 1983 a absolvit Academia Regală de Arte și a abordat în țară pictura bisericească, plecând la sfârșitul anului la Paris, unde și-a închiriat un atelier și a studiat gravura. Sejurul francez s-a încheiat brusc în 1895 când este nevoit să se întoarcă în țară din cauza morții surorii sale. Întors în țară, Vermont s-a implicat alături de artiștii români în lupta dusă cu arta oficială, văzută ca anacronică. Instalat într-un mic atelier, a colaborat cu nonconformistul colecționar Bogdan-Pitești la organizarea Salonului Independenților din 1896 și la înființarea Societății Ileana în 1897. Era nelipsit de la întâlnirile organizate de acesta, fiind maestrul oficial al cenaclului. Ulterior a fost și membru fondator al Tinerimii Artistice, în 1902. O compoziție ca cea de față, de maturitate, ne oferă ocazia să observăm cum picta Vermont (remarcând suprafețele lăsate neterminate de artist), dar și cum își plasa uneori creația în cultura vizuală contemporană lui. Imaginea lui George Enescu era fără îndoială una absolut recognoscibilă în deceniul trei al secolului XX.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.