otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
134. Trei frați
1886, Bârlad - 1940, Bucureşti
Estimare
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 70.000 - 120.000
Adjudecat
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 75.000
Sesiune
Mie, 29 martie 2023 19:00
Reprezentant
Nicolae Tonitza consideră că rolul artei constă în educarea sensibilității și instruirea psihicului uman. Îl preocupă desenul, grafica, dar și pictura. Predilecția pentru desen e aprofundată pe băncile școlii müncheneze, însă calitățile picturale le va dobândi ca urmare a înscrierii sale în cadrul Academiei de Artă de la Paris. Învață cum să utilizeze culoarea în favoarea sa și dobândește cunoștințele necesare care să îl ajute să atribuie spațiul și forma în slujba cromaticii. În grafică adoptă atitudinea acuzatorului dispus să denunțe, cu orice preț, corupția și caracterul antinațional impus de burghezie. În pictură, în schimb, se va concentra asupra redării elementelor care îl încarcă afectiv într-o manieră pozitivă: femeia, copilul, căminul, muncitorii, florile sau peisajele. Tonitza este artistul care contemplă îndelung înainte de a-și trece gândurile pe pânză. Stilul pe care îl adoptă în pictură reprezintă rezultatul unui studiu asiduu și al unui exercițiu continuu de îmbinare armonioasă a formelor și a culorilor. Preferă să lucreze din amintiri, numai după ce realizează în prealabil un studiu preliminar după elementul real. Realizează o pictură de factură sentimentală, asemenea impresioniștilor francezi, astfel că nu se va putea asocia niciodată concepțiilor academiste, mult mai plate și în mod cert văduvite de orice aspect afectiv. Copilăria apare atât ca simbol, cât și ca laitmotiv al operei sale. Portretele de copii sunt realizate cu precădere începând cu anul 1924. Perioada de trei ani pe care o petrece cu familia sa la Vălenii de Munte amplifică și mai mult persistența temei ludicului în creația sa. Propriii copii îi vor servi drept modele pentru o parte semnificativă a operei sale. Pictează adesea un singur chip, alteori două, însă cele mai rare sunt lucrările în care apar trei chipuri de copii. Predomină chipurile feminine, în special cele ale fiicelor sale. Petru, băiatul său, îi va sluji drept drept model pentru o serie de portrete în care îi sunt atribuite alte identități. Va fi, pe rând, ”Băiatul florăresei”, ”Clovnul cel tânăr”, ”Negustorul cel mic” sau ”Ciobănașul”. Tonitza nu se va opri doar asupra reprezentării cadrului familial, ci va tinde să își mărească galeria de portrete de copii preluând comenzi pentru picturi atât de la cunoștințe, cât și de la publicul larg. Își poziționează adesea modelele pe un fundal neutru. Folosește câteva accente viu colorate și le atribuie, uneori, micilor sale muze diverse accesorii: o fundă colorată sau o panglică cu model. Se concentrează asupra accentelor de lumină și pe cromatica menită să redea stări sufletești. În realizarea portretelor de copii se va opri îndeosebi asupra reprezentării ochilor – ochii triști sau mirați, ochii cufundați în reverii, ochii speriați sau cei care se uită direct la privitor. Schițează pupilele perfect rotunde și așterne uneori o mică pată brună, alteori o pată verde sau albastră. Ochii muzelor sale sunt vii și sugestivi, pregătiți să urmărească și să rămână întipăriți în mintea publicului. Ochii de copil l-au ajutat pe Nicolae Tonitza să dezvolte o manieră aproape sintetică de a picta, reușind să redea cu măiestrie inocența nostalgică și starea contemplativă a personajelor sale.
Bibliografie
BREZIANU, Barbu, ”N.N.Tonitza, Editura Meridiane, București, 1986. PĂULEANU, Doina, ”Tonitza”, Editura Monitorul Oficial, București, 2014. ȘORBAN, Raul, ”Tonitza, Editura Meridiane, București, 1973.
Dimensiuni
width 48 cm, height 60 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat dreapta sus, cu negru, ”N. Tonitza”
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Detalii
Nicolae Tonitza consideră că rolul artei constă în educarea sensibilității și instruirea psihicului uman. Îl preocupă desenul, grafica, dar și pictura. Predilecția pentru desen e aprofundată pe băncile școlii müncheneze, însă calitățile picturale le va dobândi ca urmare a înscrierii sale în cadrul Academiei de Artă de la Paris. Învață cum să utilizeze culoarea în favoarea sa și dobândește cunoștințele necesare care să îl ajute să atribuie spațiul și forma în slujba cromaticii. În grafică adoptă atitudinea acuzatorului dispus să denunțe, cu orice preț, corupția și caracterul antinațional impus de burghezie. În pictură, în schimb, se va concentra asupra redării elementelor care îl încarcă afectiv într-o manieră pozitivă: femeia, copilul, căminul, muncitorii, florile sau peisajele. Tonitza este artistul care contemplă îndelung înainte de a-și trece gândurile pe pânză. Stilul pe care îl adoptă în pictură reprezintă rezultatul unui studiu asiduu și al unui exercițiu continuu de îmbinare armonioasă a formelor și a culorilor. Preferă să lucreze din amintiri, numai după ce realizează în prealabil un studiu preliminar după elementul real. Realizează o pictură de factură sentimentală, asemenea impresioniștilor francezi, astfel că nu se va putea asocia niciodată concepțiilor academiste, mult mai plate și în mod cert văduvite de orice aspect afectiv. Copilăria apare atât ca simbol, cât și ca laitmotiv al operei sale. Portretele de copii sunt realizate cu precădere începând cu anul 1924. Perioada de trei ani pe care o petrece cu familia sa la Vălenii de Munte amplifică și mai mult persistența temei ludicului în creația sa. Propriii copii îi vor servi drept modele pentru o parte semnificativă a operei sale. Pictează adesea un singur chip, alteori două, însă cele mai rare sunt lucrările în care apar trei chipuri de copii. Predomină chipurile feminine, în special cele ale fiicelor sale. Petru, băiatul său, îi va sluji drept drept model pentru o serie de portrete în care îi sunt atribuite alte identități. Va fi, pe rând, ”Băiatul florăresei”, ”Clovnul cel tânăr”, ”Negustorul cel mic” sau ”Ciobănașul”. Tonitza nu se va opri doar asupra reprezentării cadrului familial, ci va tinde să își mărească galeria de portrete de copii preluând comenzi pentru picturi atât de la cunoștințe, cât și de la publicul larg. Își poziționează adesea modelele pe un fundal neutru. Folosește câteva accente viu colorate și le atribuie, uneori, micilor sale muze diverse accesorii: o fundă colorată sau o panglică cu model. Se concentrează asupra accentelor de lumină și pe cromatica menită să redea stări sufletești. În realizarea portretelor de copii se va opri îndeosebi asupra reprezentării ochilor – ochii triști sau mirați, ochii cufundați în reverii, ochii speriați sau cei care se uită direct la privitor. Schițează pupilele perfect rotunde și așterne uneori o mică pată brună, alteori o pată verde sau albastră. Ochii muzelor sale sunt vii și sugestivi, pregătiți să urmărească și să rămână întipăriți în mintea publicului. Ochii de copil l-au ajutat pe Nicolae Tonitza să dezvolte o manieră aproape sintetică de a picta, reușind să redea cu măiestrie inocența nostalgică și starea contemplativă a personajelor sale.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Bibliografie
BREZIANU, Barbu, ”N.N.Tonitza, Editura Meridiane, București, 1986. PĂULEANU, Doina, ”Tonitza”, Editura Monitorul Oficial, București, 2014. ȘORBAN, Raul, ”Tonitza, Editura Meridiane, București, 1973.
Dimensiuni
width 48 cm, height 60 cm
Descriere
ulei pe carton, semnat dreapta sus, cu negru, ”N. Tonitza”
Reprezentant
