Bibliografie

IONESCU, Radu, PAVEL, Amelia, “Nicolae Vermont”, Ed. Academiei R.P.R., București, 1958 VRANCEA, Angela, “Nicolae Vermont”, E.S.P.L.A., București, 1956

ulei pe carton, 70 cm, 49,5, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, Nicolae Vermont, 1930

În 1930 Nicolae Vermont își organiza ultima expoziție personală, în ianuarie, în sălile Ateneului, așa cum se întâmpla cu 26 de ani în urmă, când Nicolae Grigorescu vernisa pentru ultima oară o expoziție în celebra locație din centrul capitalei. În rândul operelor ce umpleau pereții expoziției se regăseau temele celebre abordate de Vermont: de la scene din viața omului simplu, acele cadre realiste ce l-au transformat în cel mai aplaudat pictor al societății bucureștene, până la compoziții impresioniste, în peisaj, lucrate în urma ultimului sejur în Europa, la Dieppe. Legătura istorică dintre cei doi artiști continuă dincolo de informația biografică, știindu-se influența enormă pe care a avut-o Grigorescu asupra lui Vermont, încă de la prima întâlnire, din copilăria celui de-al doilea. Alături de tematică, preluată în maniera în care influența creației lui Grigorescu se resimțea în întreg peisajul artistic românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, și cariera lui Vermont a cunoscut o traiectorie asemănătoare cu cea a maestrului impresionist, evident, la o scara mai mică. Celebritatea o va cunoaște în urma abordării unei tematici restrânse, cea care rezona cel mai puternic cu colecționarii Bucureștiului, țigăncile, florăresele și chivuțele putând fi comparate cu carele cu boi ale lui Grigorescu, dacă nu ca valoare, măcar ca diversitate și număr al pânzelor realizate în ultimii ani ai carierei. Uleiul de față, realizat pe un suport relativ mare față de majoritate, ne introduce fățiș în tematica cea mai variată a creației lui Vermont. Modelul folosit îl regăsim în multe alte ipostaze, însă aceasta nu este o surpriză dat fiind faptul că Vermont este recunoscut pentru lucru în atelier, peisajul fiind singura ocazie de experimentare mediul înconjurător. La fel ca și colegul de generație Strâmbu, artistul nostru deține cu măestrie capacitatea unei picturi în clar obscur, definită ca atare și prin iscusința folosirii eclerajului, prin crearea acelui “efect de lampă”, iluminarea artificială. Văzută din profil, țărăncuța nu caută să transmită sentimente puternice, ci devine o bucată din ideea de obiectivitate pe care Vermont o avea asupra realității, pe care o repicta investigând umanul. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.