otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
54. Ghiocel [1895-1907]
1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina
Preț de vânzare
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 42.210
Sesiune
Joi, 21 martie 2024 19:00
Reprezentant
”Avea, într-o vară, la Câmpina, un bou frumos moldovenesc, îi zicea ”Ghiocel”, și, blând, se desprinsese că venea singur dimineața la pozat, în mijlocul curții [...] și sta așa frumos, parcă știa ce taină mare se petrece-n ceasul acela. Seara, când pictorul se plimba gânditor, cu mâinile la spate, de la un capăt la altul al curții, Ghiocel se ținea după el, cu o atingătoare prietenie pentru omul acela bun și tăcut.”. Astfel îl descrie Alexandru Vlahuță pe Ghiocel, protagonistul operei de față, dar și al mai multor studii și crochiuri realizate de către Nicolae Grigorescu în creion ori cărbune și al numeroaselor eboșe și opere finite în ulei. Artistul preia pictura animalieră drept motiv predilect în opera sa și reiterează motivul de-a lungul mai multor lucrări, însă mai cu seamă în etapa de maturitate. Va săvârși, de-a lungul vieții, un studiu consecvent al reprezentantului din familia bovinelor și îl va include pe tovarășul de muncă și de suferință al omului de la sat în multe dintre lucrările sale. Va cerceta boii cu o răbdare extraordinară și îi va zugrăvi cu o veritabilă simpatie în pânzele sale. Va picta șiruri pitorești nesfârșite, turme întoarse de la câmp, grupuri surprinse în timp ce se aproprie sau în momentul îndepărtării lor din prim-plan. După succesul răsunător al expoziției sale personale de la Paris, de la sala Marinet, Grigorescu revine definitiv în țară în anul 1887. Va locui inițial la București, urmând ca din anul 1891 să se așeze la Câmpina. Aflat în mijlocul naturii și al oamenilor, încojurat de bogăția vegetației și de numeroasele viețuitoare de la țară, artistul va transcrie peisaje, chipuri și siluete de țărani, dar și portrete ale boilor, reprezentanți ai muncii, blânzi, cu o deosebită putere de a îndura. Așa cum amintește Alexandru Vlahuță în volumul pe care i-l dedică pictorului, peisajul apare, în opera lui Grigorescu, drept ” o fereastră deschisă larg în lumina de afară”. De la Barbizon și până la Câmpina, preocuparea principală a artistului român va gravita în jurul naturii. Valea Prahovei se va dovedi a fi prolifică în economia creației lui Grigorescu, oferindu-i numeroase motive picturale. Animalul domestic din imediata apropiere a gospodăriilor țărănești va căpăta statutul de latimotiv al operei și va întruchipa, de-a lungul secolelor, acel ”specific național” despre care se vorbește atunci când este evocată personalitatea lui Grigorescu. Interesat de anatomia viețuitoarelor, va întreprinde un amănunțit studiu al mușchilor și al oaselor, un joc al încordării și al relaxării ce vor avea drept rezultat o panoplie de lucrări închinate motivului. În opera artistului, boii se bucură de o mare libertate de exprimare. Regăsim adesea boii care se plimbă domol, boii desjugați ori boii care nu trag la deal – dovadă clară a grijei și atenției față de animal. Reprezentativ pentru pictura în plein-air, Ghiocel transpare în opera de față într-o redare cvasi sintetizată într-un studiu în care întrezărim în mod cert răsfrângerile solare. Predomină nuanțele de alb, cărora pictorul le împrumută din tonurile cenușii ori brune ale umbrelor și marcării detaliilor. Protagonistul este surprins în mișcare, pășind către un topos incert, situat în afara limitelor pânzei. Răpus de pneumonie în anul 1907, va fi condus către locul odihnei sale veșnice exact așa cum a descris el obiceiul în picturile sale – ”într-un car cu patru boi” (după cum notează N. Petrașcu în albumul dedicat lui Grigorescu).
Bibliografie
VLAHUȚĂ, Alexandru, ”Pictorul Grigorescu - Viața și opera lui”, Alexandru Vlahuță, București, 1910. PETRAȘCU, N., ”N. Grigorescu”, Tipografia Bucovina, București, 1930. OPRESCU, George, ”Nicolae Grigorescu”, Editura Meridiane, București, 1963. CEBUC, Alexandru, ”Grigorescu”, Monitorul Oficial, 2017.
Dimensiuni
width 22.5 cm, height 32.5 cm
Descriere
ulei pe pânză aplicată pe tablă de cupru
Informații documentare
Opera a participat la expoziția retrospectivă ”Nicolae Grigorescu”, Muzeul de Artă al RPR, 16 noiembrie 1984-1985 și este reprodusă în catalogul expoziției sub denumirea ”Boulean”, cat. 313.
Datare
1895-1907
Provenienţă
colecția Irina Crăciun Angelescu. colecția Constantin Bălă.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Detalii
”Avea, într-o vară, la Câmpina, un bou frumos moldovenesc, îi zicea ”Ghiocel”, și, blând, se desprinsese că venea singur dimineața la pozat, în mijlocul curții [...] și sta așa frumos, parcă știa ce taină mare se petrece-n ceasul acela. Seara, când pictorul se plimba gânditor, cu mâinile la spate, de la un capăt la altul al curții, Ghiocel se ținea după el, cu o atingătoare prietenie pentru omul acela bun și tăcut.”. Astfel îl descrie Alexandru Vlahuță pe Ghiocel, protagonistul operei de față, dar și al mai multor studii și crochiuri realizate de către Nicolae Grigorescu în creion ori cărbune și al numeroaselor eboșe și opere finite în ulei. Artistul preia pictura animalieră drept motiv predilect în opera sa și reiterează motivul de-a lungul mai multor lucrări, însă mai cu seamă în etapa de maturitate. Va săvârși, de-a lungul vieții, un studiu consecvent al reprezentantului din familia bovinelor și îl va include pe tovarășul de muncă și de suferință al omului de la sat în multe dintre lucrările sale. Va cerceta boii cu o răbdare extraordinară și îi va zugrăvi cu o veritabilă simpatie în pânzele sale. Va picta șiruri pitorești nesfârșite, turme întoarse de la câmp, grupuri surprinse în timp ce se aproprie sau în momentul îndepărtării lor din prim-plan. După succesul răsunător al expoziției sale personale de la Paris, de la sala Marinet, Grigorescu revine definitiv în țară în anul 1887. Va locui inițial la București, urmând ca din anul 1891 să se așeze la Câmpina. Aflat în mijlocul naturii și al oamenilor, încojurat de bogăția vegetației și de numeroasele viețuitoare de la țară, artistul va transcrie peisaje, chipuri și siluete de țărani, dar și portrete ale boilor, reprezentanți ai muncii, blânzi, cu o deosebită putere de a îndura. Așa cum amintește Alexandru Vlahuță în volumul pe care i-l dedică pictorului, peisajul apare, în opera lui Grigorescu, drept ” o fereastră deschisă larg în lumina de afară”. De la Barbizon și până la Câmpina, preocuparea principală a artistului român va gravita în jurul naturii. Valea Prahovei se va dovedi a fi prolifică în economia creației lui Grigorescu, oferindu-i numeroase motive picturale. Animalul domestic din imediata apropiere a gospodăriilor țărănești va căpăta statutul de latimotiv al operei și va întruchipa, de-a lungul secolelor, acel ”specific național” despre care se vorbește atunci când este evocată personalitatea lui Grigorescu. Interesat de anatomia viețuitoarelor, va întreprinde un amănunțit studiu al mușchilor și al oaselor, un joc al încordării și al relaxării ce vor avea drept rezultat o panoplie de lucrări închinate motivului. În opera artistului, boii se bucură de o mare libertate de exprimare. Regăsim adesea boii care se plimbă domol, boii desjugați ori boii care nu trag la deal – dovadă clară a grijei și atenției față de animal. Reprezentativ pentru pictura în plein-air, Ghiocel transpare în opera de față într-o redare cvasi sintetizată într-un studiu în care întrezărim în mod cert răsfrângerile solare. Predomină nuanțele de alb, cărora pictorul le împrumută din tonurile cenușii ori brune ale umbrelor și marcării detaliilor. Protagonistul este surprins în mișcare, pășind către un topos incert, situat în afara limitelor pânzei. Răpus de pneumonie în anul 1907, va fi condus către locul odihnei sale veșnice exact așa cum a descris el obiceiul în picturile sale – ”într-un car cu patru boi” (după cum notează N. Petrașcu în albumul dedicat lui Grigorescu).
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
Bibliografie
VLAHUȚĂ, Alexandru, ”Pictorul Grigorescu - Viața și opera lui”, Alexandru Vlahuță, București, 1910. PETRAȘCU, N., ”N. Grigorescu”, Tipografia Bucovina, București, 1930. OPRESCU, George, ”Nicolae Grigorescu”, Editura Meridiane, București, 1963. CEBUC, Alexandru, ”Grigorescu”, Monitorul Oficial, 2017.
Dimensiuni
width 22.5 cm, height 32.5 cm
Descriere
ulei pe pânză aplicată pe tablă de cupru
Informații documentare
Opera a participat la expoziția retrospectivă ”Nicolae Grigorescu”, Muzeul de Artă al RPR, 16 noiembrie 1984-1985 și este reprodusă în catalogul expoziției sub denumirea ”Boulean”, cat. 313.
Datare
1895-1907
Provenienţă
colecția Irina Crăciun Angelescu. colecția Constantin Bălă.
Reprezentant
