40. Intimitate [1933]
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
40. Intimitate [1933]
1886, Bârlad - 1940, Bucureşti
Estimare:
EUR 15.000 - 25.000
Adjudecat
EUR 34.000
Bibliografie
ȘORBAN, Raoul, ”Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1973. Florica Cruceru, Doina Păuleanu, Simona Urziceanu, ”Opera lui Nicolae Tonitza în patrimoniul Muzeelor de Artă din Constanța și Topalu”, București, 1979. BREZIANU, Barbu, ”N.N. Tonitza”, Editura Meridiane, București, 1986.
ulei pe pânză lipită pe carton, 49.5 x 34 cm, semnat și datat dreapta sus, cu negru, ”Tonitza, (19)33”
Voluptatea formelor și grația trupurilor sculptate pe pânză amintesc de personajele pictate de Gauguin în Tahiti, în timp ce chipurile prelungi și ochii migdalați fac trimitere la protagoniștii imaginați de Modigliani. Nudul va deveni o temă predilectă în creația sa în jurul anului 1926. Nudul capătă, totodată, statutul de pretext pentru studiu și statutul de laitmotiv al operei sale. În textele sale critice, Tonitza recunoaște și dezbate polemica apărută în epocă în jurul reprezentării nudului în artă. În Antichitate și Renaștere, reprezentanții curentelor artistice vor îndepărta veșmintele lui Eros, aducând în fața privitorilor natura sa umană. Eros va lua apoi forma amorașilor, care se vor transforma ulterior în îngeri și heruvimi. Înfățișați cu trupurile dezgolite, eroii operelor antice vor deschide calea familiarizării artiștilor și publicului deopotrivă cu un nou tip de artă. De la primii pictori români moderni, reveniți în țară de la studiile efectuate peste hotare și până în contemporaneitate, nudul a fost integrat în pictură și ridicat la rang de artă. Spre deosebire de sculptori, care și-au îndreptat atenția și asupra volumelor masculine, pictorii se vor concentra mai degrabă asupra idealizării proporțiilor feminine. Nicolae Tonitza se numără printre pictorii care ”au dominat prima jumătate a secolului XX și care au făcut din tablourile cu nuduri un gen independent al picturii”, după cum afirmă Mircea Deac; alături de Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu și Camil Ressu. În operele lor vom identifica figura ființei iubite, a unui model ori a unei personalități reputate. De obicei, modelul se confundă cu personaje din biografia artiștilor, astfel că îi va fi îngăduit să pășească atât în atelier, cât și în căminul pictorului. În economia creației artiștilor menționați anterior, nudul va beneficia de numeroase studii pregătitoare, desene și caroiaje. Aceștia vor dedica un timp îndelungat studiului anatomic iar transpunerea imaginii în ulei va fi realizată, în consecință, la finalul unei perioade generoase destinată cercetării și experimentelor. Situat dincolo de redarea veridică și extazul în fața motivului, Nicolae Tonitza își va surprinde muzele în iatac, șezând pe scaun, întinse pe divan; înfățișate frontal, din profil sau chiar din spate. Artistul posedă capacitatea de a reda expresivitatea corpului indiferent de ipostaza în care pozează modelul său. De cele mai multe ori, însă, redă atmosfera intimă și căldura interioarelor. Devine un observator atent, care sintetizează fidel trăsăturile muzelor sale, reinterpretându-le prin linii elegante. Surprinde atitudini distincte și conferă trupului o construcție simbolică. Personajele sale sunt prezentate adesea într-un contrast evident cu fundalul. Deși optează de cele mai multe ori pentru o cromatică neutră, folosește tonuri puternice și contururi în nuanțe închise. Interesul pentru natură și auspiciile traiului cotidian sunt transpuse în liniștea intimă care cuprinde arabescurile decorative ale liniei. Distingem, și în opera de față această predilecție pentru fundaluri în nuanțe închise, în care surprindem atmosfera rece și duritatea peretelui din planul din spate. Catalogul expoziției retrospective organizată în anul 1964 ne aduce la cunoștință mai multe opere aparținând acestui ciclu extins. De la cadre largi la planuri-detaliu, protagonistele lui Tonitza sunt redate în ipostaze variate, însă regăsim în cadrul acestei teme o serie mai restrânsă dedicată exclusiv personajului feminin redat cu spatele. În scrierile sale despre artă, Tonitza aduce în discuție problematica receptării nudului în arta autohtonă, făcând referire la reticența și puritanismul manifestat de unii privitori. ”Cine se lasă cucerit în fața unui nud de voluptatea cărnii și nu de voluptatea de a picta – ratează”, avea să remarce artistul, astfel că după însușirea preceptelor academismului münchenez și a învățăturilor de la Belle-Artele din Iași, va stăpâni anatomia umană și va prelua tematica în creația sa.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
SESIUNE
Întreabă-mă despre acest lot
Alte loturi asemănătoare
