124. Natură statică cu pipă şi coş cu violete [mijlocul anilor '30]

Universul imaginar iscusit de Vasile Popescu în cursul deceniului patru al secolului trecut este astăzi, fără îndoială, una dintre cele mai consistente manifestări ale modernismului românesc. Etapa de profundă maturitate, anii ’30 au reprezentat pentru pictura intimă a lui Popescu momentul în care viziunea artistică descindea cu adevărat, postimpresionismul atât de personal devenind punctul de start al unor interesante experimente cromatice. Ca în cazul altor artiști contemporani lui, Popescu era influențat puternic de Balcic, care devenea la mijlocul anilor ’30 sursa și cauza unor inedite manifestări picturale, manifestate coerent mai în toate temele abordate. Evident că peisajul este cel ce suferă cele mai însemnate modulații, schimbări ce se manifestă nu atât în fond, ci la nivelul subtil al desăvârșirii unui proces (tehnic, pictural) pe care Vasile Popescu îl inițiase instinctiv la sfârșitului deceniului trei. Henri Daniel, coleg de generație și membru a grupării “Contimporanul” la care adera și Popescu în 1935, remarca subtilitatea picturii lui Popescu, marcând acea desăvârșire și “contopire totată între instinctul plastic și echivalentul său plastic” în prefața catalogului expoziției personale Vasile Popescu - 1935 (vezi “Etapele picturii lui Vasile Popescu ”, Ioana Vlasiu, S.C.I.A., nr. 1/1970, pag. 81-91). Transformările stilistice se vor resimți la fel de pregnant și în cazul naturilor statice, în special în cazul unor compoziții eclectice cum este cea de față. Un “trio” de genuri ni se relevă în “Natură statică cu pipă şi coş cu violete” – natura statică, ce tronează în punctul central al compoziției, interiorul, ce acaparează și definește atmosfera și peisajul ce desăvârșește o operă de o respirație inedită. Aspectul pensulație transpune o adevărată emancipare picturală, amintind și de stilul prietenului Iorgulescu-Yor (în special în cazul naturii statice), iar trucul perspectival introduce opera într-o categorie aparte – motivul ferestrei deschise. Chiar dacă are rădăcini clasicizante, acest motiv este mai aproape de creațiile contemporane ale unui Mutzner, Dărăscu sau Lucia Dem. Bălăcescu care, în același Balcic inundat de lumină, se folosesc de fundalul marin pentru o concentrare a universului imaginar. Vaporul de pe “marea” lui Vasile Popescu ne aduce aminte și de relația acestuia cu Ion Minulescu, introducându-ne subtil în poetica simbolismului minulescian, al cărui motiv poate fi citit în apariția ambarcațiunii sau a motivului călătoriei. (I.P.)

Bibliografie

PREUTU, Marina, “Vasile Popescu”, Ed. Meridiane, București, 1990

Dimensiuni

width 51 cm, height 62 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru, Vasile Popescu

Informații documentare

Proveniență: colecția Simona și Mircea Pincani; importantă colecție de patrimoniu bucureșteană. Opera a participat la Expoziția "Natura statică în pictura românească", Muzeul Colecțiilor de Artă, SCAR, București, iunie 1994.

Datare

mijlocul anilor '30

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.