Bibliografie

OPRESCU, George, “Stoenescu”, Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1946 REZEANU, Paul, “Eustaţiu Stoenescu (1884-1957)”, Bucureşti, 1998 SION, Militza,”Henrieta Delavrancea-Gibory. Arhitectură 1930-1940”, Ed. Simetria, București, 2011

ulei pe carton, 34.5 x 46.5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, E. Stoenescu,1945

Informații documentare

Proveniență: colecţia arh. Henrieta Delavrancea-Gibory; colecția arh. Anghel Marcu; importantă colecție bucureșteană. Pe verso dedicaţia: "lui Marcu în amintirea terasei pe care a îndrăgit-o ani de-a rândul, şi a mea, pe care, în calitate de coleg, m-a pus în valoare încercând să mă aşeze în viaţa artistică la locul pe care considera că-l merit, reuşind în parte. Arh. Riri Delavrancea-Gibory, 1 Ianuarie, 1987."

Pictura lui Eustațiu Stoenescu a fost mai mereu strâns legată de un univers uman intim, nu doar datorită multelor portrete pe care acesta le-a realizat, ci mai ales datorită prieteniilor strânse pe care artistul le-a legat cu diverse personalități ale epocii. Acesta este și cazul operei de față care ne introduce în relația lui Stoenescu cu Henrieta Delavrancea-Gibory, fiică a lui Delavrancea și unul dintre cei mai importanți și longevivi arhitecți pe care i-a cunoscut România. Prietenia dintre cei doi a pornit cel mai probabil în 1931 când pictorul îi oferă arhitectei ocazia să îi modifice fațada casei din str. Lascăr Catargiu și să îi proiecteze un atelier de lucru. Câțiva ani mai târziu, pictorul, cu o situație financiară mai mult decât comodă, îi comanda aceleiași Henrieta Delavrancea proiectul pentru o casa-reședință de vară din comuna Drăghiceni (Dolj). Conacul, realizat în stil tradițional, tip culă, cu pridvor cu intrare în beci, prispă cu stâlpii de lemn cioplit, avea să fie finalizat în a doua jumătate a anilor ’30, chiar dacă în 1941 arhitecta încă lucra la anexe. Stoenescu nu are parte de minunata sa casă pentru foarte mult timp, fiind expropiat la sfârșitul lui 1945, moment din care destinul conacului intră într-un con de umbră, finalizat cu dărmarea, în 1972. Însă relația dintre cei doi o transcende pe cea profesională, fiind știut faptul că Henrieta Delavrancea-Gibory îi devine model lui Stoenescu pentru cel puțin două opere – “Portretul” din 1938 (M.N.A.R.), “Rochia verde”, 1943-44 (Muzeul de Artă Craiova). Un alt element ce ar indica o legătură strânsă de prietenie între cei doi este acela că la doar un an înainte de plecarea lui Stoenescu din țară, când George Oprescu îi dedica o monografie, Henrieta Delavrancea semna “direcțiunea artistică și tehnică” a albumului editat la Casa Școalelor. Nu e puțin probabil ca opera de față, datată 1945, să fie realizată în grădina lui Stoenescu, iar modelul feminin să fie chiar arhitecta. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.