107. Nud cu spatele [1933]

Nicolae Tonitza

1886, Bârlad - 1940, Bucureşti

Estimare

EUR 40.000 - 75.000

Adjudecat

EUR 72.500

Aveți o piesă asemanătoare de vânzare? Contactați-ne.

Cum licitez online?

Sesiune

Mie, 27 martie 2019 19:30

Nudul reprezenta pentru Nicolae Tonitza cea mai intensă încercare pusă asupra conștiinței estetice a unui artist: “…a ști să desenezi - e o meserie, a ști să exprimi o undă emotivă – e artă”. Pictarea în sine a nudului, ocazia de a-și testa forțele cu motivul ce i se relevă, devine scopul primordial al artei, amintind de maniera în care și Pallady vedea nudul, fără o implicare emoțională, ci una estetică, filosofică chiar. Răspunsul pe care ni-l oferă penelul lui Tonitza s-a materializat în nudurile care, începând cu 1926, devin punct pictural culminant. Atât în operele realizate în București, cu modele profesioniste, dar și în cazul compozițiilor cu turcoaice din anii Balcicului (1933-1938), Tonitza concepe un câmp estetic distinct, nudurile sale atingând vârfuri estetice. 1933 era un an extrem de important în cariera artistului, fiind practic un moment al descătușării, după o perioadă relativ nefastă a carierei. Anii petrecuți în Constanța, unde în final va eșua în a finaliza pictura catedralei Sf. Gheorghe, de altfel unul dintre motivele pentru care Grupul nu a expus între 1931 și 1932, aveau să fie recompensați atât prin expoziția Grupului celor Patru (martie 1933), cât și prin “descoperirea” Balcicului, ce avea să se materializeze în cursul lunilor de vară ale aceluiași an. În cadrul expoziției avea să expună un număr impresionant de opere, circa 70, uleiuri, tempera, acuarele și desene ce ofereau publicului și criticii de artă o paletă pe cât de eclectică, pe atât de valoroasă. “Colțul de expoziție îmbrăcat în tablourile lui Tonitza, face în sala Dalles o frântură de muzeu. Acest admirabil pictor al sensibilității moldovenești – căci e cel mai reprezentativ pictor al Moldovei – și-a circumscris câmpul cercetărilor lui plastice într-o preocupare permanentă de plină lumină, ceea ce a dus direct și cu totul pregătit spre albul colorat. De aici încolo, Tonitza face legătura cu tot ce s-a făcut mai subțire și mai rafinat, în plastica românească, depășind cu mult o grănițare etnică și situându-se pe planul neatins decât de marele Ștefan Lukian”. Iată cum îl vedea cronicarul importantei reviste de critică literară și artistică “Gândirea” pe Nicolae Tonitza. În ochii aceluiași Victor Ion Popa, dramaturg și important reprezentativ al gândirismului, “expozantul de la Dalles a atins astăzi punctul de încrucișare cu paleta lukianească. Dar dacă Lukian înseamnă cel mai înalt punct atins în plastică – sau mai exact, în paleta românească – Tonitza l-a depășit în desvoltarea alburilor, croindu-și dela început o derogare, o pecetă specială, care mărturisește categoric lipsa influenței și arată prin similitudinile ajunse, doar poruncirea cea de dinăuntru și care s-ar numi expresia plastică a sufletului românesc”. (“Cronica plastică”, Gândirea, nr.4, aprilie 1933, pag. 157-159)

Bibliografie

BREZIANU, Barbu, "N.N.Tonitza", Ed. Meridiane, București, 1986
CIUCĂ, Valentin, "Pe urmele lui Tonitza", Ed. Sport-Turism, București, 1984
COMARNESCU, Petru, "N.N.Tonitza", Ed. Tineretului, București, 1962

Dimensiuni

width 51 cm, height 60 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat şi datat dreapta sus, cu brun, "Tonitza, (19)33"

Informații documentare

Opera a participat la expoziția Grupul celor Patru, Sălile Fundației Dalles, 5-31 martie 1933 și este menționată în catalogul expoziției la cat. 149, sub titlul "Studiu de Nud".

Lot.notes

pe verso, număr de participare în expoziție, 149.

Datare

1933

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.

Detalii