Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
Șorban, Raul, Tonitza, Ed. Meridiane, București, 1965. Tonitza, Nicolae, Scrieri despre artă, Ed. Meridiane, București, 1964.
ulei pe pânză lipită pe carton, 50 x 41 cm, semnat dreapta sus, cu brun, "Tonitza"
Provenienţă
veche colecție privată românească, Cehia.
Reintrodus în artă de pictorii Renașterii, nudul a reprezentat o temă de mare interes în arta universală, fiind interpretat ca imagine a purității și a adevărului, a frumuseții, a grației și a virtuților omenești. Dintre cel două genuri, nudul feminin va fi cel mai adesea reprezentat, femeia fiind imaginea conceptului de frumos, grație simetriilor și proporțiilor armonice, trăsături ce îi sunt evidențiate în mod firesc. Introdusă ca subiect de studiu și în academiile de belle arte românești, tema nudului va prelua modelul școlii franceze ce oferea noi semnificații și interpretării acestei reprezentări artistice. În peisaj, în natură, sub lumina solară sau în interioarele atelierelor artiștilor, nudul își va găsi locul și sensurile. În arta românească introducerea nudului este remarcată la artiști precum Nicolae Grigorescu, care îl va interpreta la început în peisaj, urmat apoi de artiștii Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu sau Ion Țuculescu, care vor trata tema adesea. Dintre reprezentanții prolifici ai temei nudului cel mai mult se vor remarca Theodor Pallady și Nicolae Tonitza, care vor trata tema la un nivel nu exterior, ci unul interior, interpretând nudul și găsindu-i semnificații lăuntrice. În cazul celui din urmă, tema nudului va avea întotdeauna înțelesuri picturale, interesele exprimate de artist fiind statornic îndreptate spre grație și culoare. Cromatica devine pentru artistul Tonitza izvorul cel mai bogat al operei sale, pe care o va supune unei atente și stăruitoare cercetări și pe care o va utiliza pentru a-și duce la realizare crezul său asupra umanului, ce constituia centrul de interes al creației sale. Pentru acesta, pictura însăși era aproape în totalitate culoare. De la prima, până la ultima analiză, Tonitza înțelege culoarea ca mijloc de expresie a diverselor sentimente umane, care se întâmplă în funcție de ceea ce artistul alege să exprime, oglindind limpede, de la prima vedere sentimentul de bază pe care este clădită întreaga operă. Culoarea prinde astfel viață doar în mâinile artistului care o învie, alegându-i atent nuanțele și așternându-le pe pânză, făcând-o să grăiască în adevărate game ale sufletului. Desenator virtuos, cu o mână exersată la clasele de accademie, artistul se deprinde cu redarea corpului uman, analizându-i volumele, proporțiile, măsurile, dinamica și plasticitatea dar mai ales îi descoperă armoniile, cărora le va da noi interpretări în creația sa. Studiile sale acordate nudului sunt interpretări ale unei feminități pure, contemplate cu fascinație de către artistul ale cărui interese erau trăsăturile interioare transpuse printr-o cromatică sinceră. Contemplarea sa este calmă, realizată cu încântare din prisma cromaticii luminoase pe care o putea observa și înțelege. Nu copiază natura pe care o are în față, nici nu încearcă să o imite într-un anume fel, ci alege să îi recompună formele în corespondențe cromatice și în luminozități pe care le surprinde liber, fără constrângeri. Surprinse în iatac- locul primelor reprezentări ale temei, în intimitatea căminului sau la Balcic, nudurile sale ne oferă imaginea interpretării sale particulare, poziționând întotdeauna culoarea pe scara valorilor sale picturale. Când pictează nuduri, Tonitza jonglează cu tușele în planuri largi, evitând astfel anatomiile perfecte, detaliu ce explică și predilecția sa pentru reprezentarea torsurilor, surprins adesea din spate și asupra căruia artistul își concentrează atenția asupra luminozităților tonale. Interpretarea vibrantă a epidermei, conturată de artist prin detalii de linii fine, încadrează personajul într-un fundal aproape mat, într-o singură nuanță dominantă. Alteori acordă fundalului o atenție specială, inserând mici detalii decorative, de forme idealizate, cromatice, armonizându-le cu celelalte tonuri. Practica picturii sale, și în cazul studiilor de nud este realizată de obicei din memorie, de unde putem interpeta că prezența elementelor decorative din fundal sunt rodul unei imaginații creative pe care artistul le adaugă atunci când pictează din amintire. Desprinsă din sfera umanului, tema nudului, propusă de artist începând cu anul 1926 va revela trăsăturile senzitiviste ale interpretării sale artistice, dezvăluind o manieră contemplativă de a interpreta viața ce i se desfășura în juru-i și din care artistul făcea parte cu toată ființa sa. (G.M.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
