otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
56. Maternitate
Estimare
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
EUR 3.000 - 5.000
Adjudecat
Pretul de pornire si cel estimat nu sunt preturi de vanzare efective
“George Apostu apare ca unul dintre cei mai înzestraţi urmaşi ai lui Brâncuşi în sculptura românească.” (Ionel Jianu) Importanţa operei lui Apostu în contextul sculpturii româneşti a fost semnalată pentru prima oară de Ionel Jianu, care, în monografia dedicată lui Constantin Brâncuşi, în capitolul intitulat „Influenţa lui Brâncuşi asupra sculpturii secolului XX”, îl menţiona pe Apostu, alături de o scurtă caracterizare a creaţiei sale, plasată în succesiunea celei brâncuşiene: „influenţa lui Brâncuşi se manifestă atât în limbajul plastic, cât şi în spiritul în care este concepută sculptura.” (1) Fără să-şi fi afirmat deschis ascendenţa în opera lui Brâncuşi şi fără să fi fost printre discipolii acestuia, George Apostu este unul dintre sculptorii generaţiei sale care lasă să se recunoască în creaţia lor izvorul de inspiraţie brâncuşian. Principalele cicluri tematice, în care se concentrează o mare parte din opera sa, sunt „Fluturi”, „Tată şi fiu” şi „Femei lapone”, sculptorul reluând aceeaşi temă pentru a o duce mai departe de fiecare dată. Astfel, totalitatea lucrărilor concepute pe una dintre aceste teme nu reprezintă repetări ale unei idei, ci sondări în profunzime ale acesteia, din care iau naştere noi abordări. Ciclurile se leagă în creaţia lui Apostu de caracteristicile materialului, precum se întâmplă la nivelul fiecărei opere în parte, materia determinând tema. „Tată şi fiu”, o serie centrală, monumentală şi unică în sculptura românească şi europeană, se află în corespondenţă ideatică cu „Maternităţile”, ciclul din care face parte opera prezentă, despre care Apostu se exprima: „Am încercat... am făcut, aş putea spune, câteva maternităţi şi am fost foarte nemulţumit de ele pentru faptul că acest sentiment întotdeauna este exprimat cu multă dulcegărie, cu mult sentimentalism.” (2) În lucrările reprezentând, în schimb, tatăl şi fiul, „Am încercat să exprim o cu totul altă stare (...) Am vrut să însemne o transmitere a puterii, a demnităţii de la tată la fiu, o perpetuare de stări mult mai sobre decât sentimentul pătimaş de maternitate, de dragoste, de acaparare aş putea spune.” (3) Ideea maternităţii, materializată iniţial în sculpturile în marmură, cu iconografia tradiţională a mamei ţinând pruncul, transcede către o nouă formulă, aceea a tatălui şi fiului, născută dintr-o raportare polemică la temă. Astfel, se poate considera că operele acestor serii se înrudesc prin căutarea în diverse materii a lăcaşului ideii sale despre raporturile părinteşti, în piatră şi în lemn, fiecare conţinând sculptura pe care şi-o dorea. (1) Ionel Jianu, „Constantin Brâncuşi, Viaţa şi opera”, Editura ştiinţifică şi pedagogică, 1983, p. 153 apud Cristian-Robert Velescu, „Apostu/Brâncuşi – o paralelă, sau drumul către sine al lui George Apostu” în Catalogul Expoziţiei “Apostu”, 18 ianuarie – 18 februarie 1999, Palatul Şuţu – Muzeul Municipiului Bucureşti, p. 3 (2) George Apostu. Transcriere din coloana sonoră a filmului „Deveniri ale lemnului – George Apostu”, regia Mircea Simu, imaginea Nicolae Niţă apud Cristian-Robert Velescu, „Apostu/Brâncuşi – o paralelă, sau drumul către sine al lui George Apostu” în Catalogul Expoziţiei “Apostu”, 18 ianuarie – 18 februarie 1999, Palatul Şuţu – Muzeul Municipiului Bucureşti, p. 5 (3) Ibidem
Bibliografie
Catalogul Expoziţiei “Apostu”, 18 ianuarie – 18 februarie 1999, Palatul Şuţu – Muzeul Municipiului Bucureşti
BARBOSA, Octavian, “George Apostu”, Editura Meridiane, București, 1968
JIANU, Ionel, “George Apostu”, Paris, 1985
JIANOU, Ionel, IONESCU, Gabrielle, “Témoignages sur Apostu”, Gabrielle Ionesco, Paris, 1987
Dimensiuni
depth 17 cm, width 23 cm, height 41 cm
Descriere
marmură
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
“George Apostu apare ca unul dintre cei mai înzestraţi urmaşi ai lui Brâncuşi în sculptura românească.” (Ionel Jianu) Importanţa operei lui Apostu în contextul sculpturii româneşti a fost semnalată pentru prima oară de Ionel Jianu, care, în monografia dedicată lui Constantin Brâncuşi, în capitolul intitulat „Influenţa lui Brâncuşi asupra sculpturii secolului XX”, îl menţiona pe Apostu, alături de o scurtă caracterizare a creaţiei sale, plasată în succesiunea celei brâncuşiene: „influenţa lui Brâncuşi se manifestă atât în limbajul plastic, cât şi în spiritul în care este concepută sculptura.” (1) Fără să-şi fi afirmat deschis ascendenţa în opera lui Brâncuşi şi fără să fi fost printre discipolii acestuia, George Apostu este unul dintre sculptorii generaţiei sale care lasă să se recunoască în creaţia lor izvorul de inspiraţie brâncuşian. Principalele cicluri tematice, în care se concentrează o mare parte din opera sa, sunt „Fluturi”, „Tată şi fiu” şi „Femei lapone”, sculptorul reluând aceeaşi temă pentru a o duce mai departe de fiecare dată. Astfel, totalitatea lucrărilor concepute pe una dintre aceste teme nu reprezintă repetări ale unei idei, ci sondări în profunzime ale acesteia, din care iau naştere noi abordări. Ciclurile se leagă în creaţia lui Apostu de caracteristicile materialului, precum se întâmplă la nivelul fiecărei opere în parte, materia determinând tema. „Tată şi fiu”, o serie centrală, monumentală şi unică în sculptura românească şi europeană, se află în corespondenţă ideatică cu „Maternităţile”, ciclul din care face parte opera prezentă, despre care Apostu se exprima: „Am încercat... am făcut, aş putea spune, câteva maternităţi şi am fost foarte nemulţumit de ele pentru faptul că acest sentiment întotdeauna este exprimat cu multă dulcegărie, cu mult sentimentalism.” (2) În lucrările reprezentând, în schimb, tatăl şi fiul, „Am încercat să exprim o cu totul altă stare (...) Am vrut să însemne o transmitere a puterii, a demnităţii de la tată la fiu, o perpetuare de stări mult mai sobre decât sentimentul pătimaş de maternitate, de dragoste, de acaparare aş putea spune.” (3) Ideea maternităţii, materializată iniţial în sculpturile în marmură, cu iconografia tradiţională a mamei ţinând pruncul, transcede către o nouă formulă, aceea a tatălui şi fiului, născută dintr-o raportare polemică la temă. Astfel, se poate considera că operele acestor serii se înrudesc prin căutarea în diverse materii a lăcaşului ideii sale despre raporturile părinteşti, în piatră şi în lemn, fiecare conţinând sculptura pe care şi-o dorea. (1) Ionel Jianu, „Constantin Brâncuşi, Viaţa şi opera”, Editura ştiinţifică şi pedagogică, 1983, p. 153 apud Cristian-Robert Velescu, „Apostu/Brâncuşi – o paralelă, sau drumul către sine al lui George Apostu” în Catalogul Expoziţiei “Apostu”, 18 ianuarie – 18 februarie 1999, Palatul Şuţu – Muzeul Municipiului Bucureşti, p. 3 (2) George Apostu. Transcriere din coloana sonoră a filmului „Deveniri ale lemnului – George Apostu”, regia Mircea Simu, imaginea Nicolae Niţă apud Cristian-Robert Velescu, „Apostu/Brâncuşi – o paralelă, sau drumul către sine al lui George Apostu” în Catalogul Expoziţiei “Apostu”, 18 ianuarie – 18 februarie 1999, Palatul Şuţu – Muzeul Municipiului Bucureşti, p. 5 (3) Ibidem
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
