Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
„Expoziţia retrospectivă Romul Ladea”, Muzeul de Artă Cluj, Mai 1966
GROZDAN, Dorian, „Romul Ladea şi lumea lui cuprinzătoare”, Editura Facla, Timişoara, 1979
ȚOCA, Mircea, „Sculptori clujeni”, Editura Meridiane, București, 1978
teracotă, 36 x 32 x 26 cm, semnat pe spate, mijloc, LADEA
Informații documentare
Lucrarea este reprodusă în monografia “Romul Ladea și lumea lui cuprinzătoare“, Dorian Grozdan, Ed. Facla, Timișoara, 1979, pag. 239 Sculptura provine din colecţia doctorului Leon Daniello, fondatorul pneumoftiziologiei românești; Spitalul de pneumologie din Cluj îi poartă numele
„...la Ladea nu vom întâlni simple portretizări, identificabile în plan cotidian, ci fascinante poetizări ale unor ipostaze existenţiale semnificative pentru o întreagă colectivitate umană. Superb gestul său – care-i individualizează viziunea şi stilul – de a transfigura constante spirituale caracteristice etnicităţii noastre.” (1) Opera „Fata cu floare în păr” apare reprodusă în “Romul Ladea şi lumea lui cuprinzătoare”, un volum coordonat de Dorian Grozdan, unde este datată 1962. Acesta este anul în care este rechemat la catedra de sculptură a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” de la Cluj, unde se integrază în climatul cultural de înaltă spiritualitate, atelierul său fiind frecventat de elita intelectualităţii transilvănene, printre care şi Leon Daniello, colecţionarul de artă care avea să includă această operă între alte lucrări de-ale artiştilor români de primă mărime din colecţia sa. Opera lui Ladea a trecut prin mai multe perioade marcate de căutări artistice şi spirituale, relevantă fiind cunoaşterea experienţei expresioniste la Paris, din care asimilează accentul pe grafismul liniei expresive, planurile mari decorative, poziţia antiimpresionistă şi antinaturalistă. Nu a ajuns însă la o rupere cu tradiţia şi nici la o îndepărtare de lumea realităţii sociale, care îi furniza ideile şi temele. În faza următoare, expresiv-realistă, opera de artă ca obiect estetic a căpătat funcţia de a evidenţia adevărul din real, iar nu să îl reproducă. Valorile între care se înscrie concepţia artistică a sculptorului Ladea sunt expresivitatea, adevărul şi frumosul. Opera lui Ladea se păstrează în sfera unui realism robust, cu tente romantice şi constructive, în aria artei figurative, cultivând sentimente etern-umane. Sculptura sa afirmă tot ceea ce era mai sublim în esenţa omului, ca ideal şi ca mod de manifestare. În ultima parte a vieţii, când reuşeşte să depăşească frământările, iar orizontul existenţei sale se înseninează, tonul creaţiei sale trece de la clamarea elegiacă, la o gamă de trăiri mai solare şi robuste. Formele capătă noi valenţe afective, de inocenţă, candoare, voluptate, noua ipostază a creativităţii sale manifestându-se pe deplin în dulcile întruchipări ale feminităţii: maternităţi suave, nuduri senzuale sau figuri de fete tinere. Figurile constituiau un prilej de reflectare a sentimentelor de care sufletul său era acum plin, a iubirii, blândeţii şi duioşiei. Acest tip de interes a stat la originea operei „Fata cu floare în păr”, o imagine a frumuseţii şi eleganţei feminine. N. D. Pârvu descria o sculptură recentă a lui Ladea la momentul vizitei în atelierul său, din 1962, intitulată „Tinereţe”, ilustrând două fete ale căror înfăţişări zglobii dădeau lucrării frăgezime şi bucurie de viaţă. Portretul fetei cu floare în păr, realizat în acelaşi an, pare a fi de asemenea o evocare a prospeţimii şi delicateţii femeii, care este reflectarea la nivel formal a esenţei sufleteşti. Astfel, atenţia cade pe gesturile mlădioase ale mâinilor şi expresia feţei, care sugerează elocvenţă, un spirit activ care se manifestă fermecător. Ochii mari, pe jumătate închişi, buzele uşor întredeschise, poziţia relaxată a corpului cu forme voluptoase, degetele suple care dezmiardă întâmplător clavicula indică faptul că lucrarea surprinde femeia într-o conversaţie captivantă, în care aceasta îşi dezvăluie nobleţea spirituală. Imaginea sa, asociată cu cea a florii, devine sugestivă pentru fecunditatea feminină, manifestată atât pe planul ideilor, cât şi al materiei. (1) Negoiţă Lăptoiu, „Suceagul, etapă a unei tulburătoare experienţe” în Dorian Grozdan, „Romul Ladea şi lumea lui cuprinzătoare”, p. 200
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
