27. Danaida

În mânuirea bronzului, Constantinescu se regăseşte cel mai bine în statuaria mică, cu ajutorul căreia se poate exprima mult mai personal faţă de motiv. Aspectele decorative nu îşi găsesc rostul în astfel de lucrări, unde realizarea în ronde-bosse este îndeajuns de bine gândită şi realizată, încât forma finală să fie prin ea însăşi suficientă. Sculptorul nu caută efecte vizuale exacerbate, tocmai de aceea stilizarea intervine ca filtru al micilor detalii ce ar încărca lucrarea de înţelesuri nesemnificative. Epurarea se face conştient şi de multe ori doar în cazul unor lucrări la care motivul nu este unul banal sau prea bogat în simboluri. În realizarea “Danaidei” Constantinescu urmează tocmai aceste principii de orânduire a materiei. Suprafaţa alungită poate fi redusă la condiţia de bază, astfel un simplu cilindru poate fi punctul de plecare în construcţia personajului. Pornind de la înfăţişarea clasică a personajului mitologic, singurul simbol cu care sculptorul încarcă materia este simbolul vasului cu apă. În mitologia greacă, Danaidele sunt cele 50 de fiice ale lui Danaus, creatorul primei bărci de pe pământ. În istoria artei, reprezentarea Danaidei a fost legată mai mereu de prezentarea unei tinere fete cu un vas cu apă, această instanţă devenind definitorie personajului. În timp, Danaida s-a încărcat de simboluri, devenind pentru artişti o bună sursă de meditaţie. Reprezentarea tinerei cu un vas este legată de blestemul la care sunt condamnate cele 49 de fiice care şi-au omorât soţii în noaptea nunţii. Acestea, în adâncurile Tartarului, erau nevoite ca în fiecare zi să încerce să umple cu vasele o cadă care nu avea fund, acesta fiind blestemul lor pentru vecie. Pentru Constantinescu subiectul este o ocazie bună de a modela după propriul simţământ, astfel concepe o lucrare fluidă, în care lirismul intim pare a caracteriza aspectul final. Această fluiditate este oferită atât de materialul foarte bine prelucrat, dar şi de lipsa obturărilor suprafeţei. Poziţia alungită este ușor exagerată,tocmai pentru a întări suferinţa şi povara, dar artistul nu se referă nici un moment la un personaj adevărat, ci doreşte să idealizeze motivul. Simbolul devine primordial, moment în care înţelesul ajunge şi el să fie încărcat de concreteţe. Constantinescu compune astfel un discurs al artistului clasic, conectat la istoria şi mitica populară, atât autohtonă cât şi universală.

Bibliografie

GROZDEA, Mircea, ”Mac Constantinescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972

Dimensiuni

depth 10 cm, width 13 cm, height 54 cm

Descriere

bronz cu patină neagră, semnat dreapta jos, pe plintă, MAC

Informații documentare

Lucrarea este reprodusă în monografia ”Mac Constantinescu”, Mircea Grozdea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972, la pag. 43, iar în Mircea Deac, “Sculptura în România“, Ed. Medro, 2005, la pag 70 este reprodusă o variantă a lucrării. La Salonul Oficial din 1930 Mac Constantinescu prezintă varianta în gips a lucrării, menționată în catalogul expoziției la poz. 256

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.