26. Refugiata

„În 1916 e mobilizat ca ofiţer asimilat grupului artiştilor ce aveau sarcina să creeze opere cu scene şi motive inspirate de război. Retragerea şi drama refugiaţilor îl impresionează pe Medrea şi el sculptează o frumoasă statuetă, reprezentând o ţărancă ce înaintează cu greu pe drumul pribegiei, cu un copil la sân şi un altul pe care-l trage de mână.” (1) Lucrarea este una dintre cele mai celebre sculpturi ale artistului, socotită de critici drept cea mai izbutită din anii războiului, „o operă de adâncă observaţie realistă, unde se face simţită participarea emoţională a artistului la subiectul ales.” (2) O statuetă de mici dimensiuni, aceasta atinge monumentalul prin concepţia sa esenţializată şi forţa expresivă concentrată în trăsăturile personajului principal. De altfel, atracţia lui Medrea pentru sculptura monumentală este considerată o constantă a artistului, care a ilustrat cu mai multă naturaleţe reliefuri sau statui cu personaje, decât nuduri sau busturi. În „Refugiata”, a imprimat viziunea sa de sinteză şi simplitate unei opere de proporţii reduse, obţinând o mare forţă evocatoare. George Oprescu menţionează un episod relevant în formarea artistică a lui Medrea: călătoria în Germania din 1912 şi 1913, după terminarea Academiei din Budapesta. Acolo, artistul ia contact cu sculptura expresionismului german şi mai ales cu opera lui Ernst Barlach, a cărui înrâurire se manifestă în unele dintre lucrările sale. „Refugiata” este aleasă ca cea care manifestă cel mai bine influenţa expresionismului lui Barlach, în stilizarea pronunţată, masivitatea trupului şi construcţia pe diagonală a compoziţiei, specifică artistului german (3). Tratarea veşmintelor lor, în suprafeţe plane, netede, este încă un aspect ce aminteşte de lucrările lui Barlach, însă la Medrea, drapajele lasă să se întrevadă structura corpurilor şi nu o anulează, compunând un volum de sine stătător. Schematismul mai pronunţat al interpretării nu se răsfrânge şi asupra chipului femeii, care este ilustrat cu realism şi atenţie pentru detaliile semnificative ale fizionomiei. Motivul înfăţişat nu reprezintă un caz izolat, ci simbolizează întreaga dramă a refugiaţilor, a inocenţilor prigoniţi de război. Expresia tulburătoare de pe faţa femeii şi poziţia corpului, înclinat în efortul de a înainta, cu opoziţia nu numai a copilului pe care îl târăşte după ea, ci a vieţii pe care o lsă în urmă, sunt elemente ce adaugă tensiune scenei. Diagonala pe care o formează corpul ei, puternic subliniată, exprimă tragicul condiţiei de fugar. Copilul pe care îl strânge la sân şi celălalt mai mare sunt reprezentaţi ca făcând parte din aceeaşi materie cu mama lor, care încearcă prin toate puterile să îşi pună la adăpost pruncii de dezastrul războiului. Opera lui Cornel Medrea are un puternic caracter social, reprezentând concentrat, în ipostaza corpurilor personajelor, suferinţa pe care o aduce războiul, victimele nevinovate şi rănile adânci pe care le lasă în urmă, precum şi puterea şi curajul care apar în situaţii disperate, care îi transformă pe oamenii simpli în eroi. Aceasta este rezultatul anilor în care artistul, mobilizat pe front, a fost zguduit de situaţia populaţiei refugiate şi condiţia ostaşilor; în această perioadă a realizat mai multe modelaje de mici dimensiuni, cu o puternică încărcătură emoţională, printre care şi „Prizonierii” sau „Mutarea unui tun”. Această lucrare, emblematică pentru o etapă a creaţiei lui Medrea, a fost amintită ori de câte ori s-a scris despre opera sculptorului şi a fost reprodusă în numeroase rânduri. Provenind din Colecţia Vasile Stoica, opera s-a aflat pentru mai multe decenii în expunerea Muzeului Naţional de Artă al României, fiind returnată moştenitorilor, alături de celelalte piese ale colecţiei, în anul 2009. (1) K. H. Zambaccian, „C. Medrea”, p. 6 (2) Marin Mihalache, „Cornel Medrea”, p. 11 (3) George Oprescu, „Sculptura statuară românească”, p. 140

Bibliografie

MIHALACHE, Marin, „Cornel Medrea”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972 OPRESCU, George, „Sculptura statuară românească”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1954 ZAMBACCIAN, K. H., „C. Medrea”, Editura pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957

Dimensiuni

depth 23 cm, width 53 cm, height 50 cm

Descriere

bronz patinat, semnat și datat în stânga la baza piciorului drept, C. Medrea 1929

Informații documentare

în spate central Ștampila Turnătoriei Frații Guran, BUC Lucrarea provine din colecția diplomatului român Vasile Stoica, colecție preluată în 1977 de Muzeul Național de Artă al României, iar după căderea regimului comunist, în urma unui şir îndelungat de procese, restituită moştenitorilor diplomatului, în cursul anului 2009

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.