Bibliografie

BELDIMAN, Ioana, „Sculpturi franceze. Un patrimoniu resuscitat”, Editura Simeria, Bucureşti, 2005

bronz, 42 x 19 x 13 cm, semnat jos, pe plintă, A. Falguiere

Falguière a fost adesea criticat în presa conservatoare pentru realismul extrem al nudurilor sale feminine, printre care „Dansatoarea” este un bun exemplu. Modul de tratare a nudurilor era în acelaşi timp sofisticat şi realist, reprezentările sale de mare senzualitate devenind notorii. Nudurile se numarau printre exponatele de cel mai crescut interes ale Salonului francez dintre 1880 şi 1890 şi nudurile i-au adus lui Falguiere celebritatea. Acestea erau de regulă nuduri mitologice, una dintre temele recurente fiind aceea a zeiţei Diana, reprezentată deseori cu atributele sale, sau aceea a femeii însoţite de un instrument muzical. „Dansatoarea” este însă scoasă din context mitologic şi prezintă nudul unei femei celebre, a cărei fizionomie era cunoscută lumii pariziene a sfârşitului de secol, condiţii suficiente pentru ca sculptura să stârnească multe reacţii. Realismul sculpturii, şocant pentru acea perioadă, se datora tehnicii de mulaj pe viu folosite de Falguière pentru realizarea acestei lucrări, modelul de ipsos original păstrându-se la Musée d’Orsay din Paris. Acesta a fost realizat în 1896, după corpul lui Cléo de Mérode (1875-1966), o dansatoare faimoasă din Franţa perioadei Belle Époque. Chipul său, care l-a făcut şi pe regele Leopold al II-lea al Belgiei să se îndrăgostească, a fost portretizat de Henri Toulouse-Lautrec şi alţi pictori şi fotografi renumiţi ai vremii, stârnind şi pasiunea lui Gustav Klimt. O sculptură în marmură realizată după mulajul de ipsos figurează la Salonul Artiştilor Francezi din 1896 şi la expoziţia Falguière din 1902, nelocalizată în prezent. Există de asemenea o lucrare în ceară şi reducţii din bronz şi bronz poleit cu aur, editate de Thiébaut Frères, Fumière et Gavignot, în mai multe dimensiuni: 14 cm, 47 cm şi 63 cm înălţime. Unul dintre exemplarele de bronz de 47 cm a ajuns într-o colecţie particulară din România. Dansul a fost unul dintre motivele sale preferate în reprezentarea nudurilor feminine, o altă operă pe aceeaşi temă, sculptura „Dansatoarea egipteană” din 1872 fiind enumerată printre cele mai bune lucrări ale sale. Aceasta este o variaţiune pe o temă foarte frecventă în sculptură, aceea a nudului în mişcare, un pretext pentru ilustrarea unei posturi pline de graţie şi eleganţă. Tratarea lisă a suprafeţelor şi finitul formelor înscriu lucrarea pe linie academistă, însă eclectismul său devine vizibil la nivelul accentelor naturaliste şi a expresiei mondene a femeii, coafate în stil fin de siècle.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.