otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Lucrarea în bronz este un exemplar de dimensiuni mai mici al operei care i-a adus celebritatea sculptorului francez Falguière în rândul publicului şi aprobarea criticii în 1864, anul în care a prezentat-o la Salon. Sculptura se află acum în original la Musée d’Orsay din Paris, iar un exemplar, de asemenea în reducţie, se află în patrimoniul Galeriei de Pictură şi Sculptură a Muzeului Naţional de Artă al României. Născut la Toulouse, Falguière a urmat cursurile École des Beaux-Arts, câştigând mult disputatul Prix de Rome în 1859. În 1868 a obţinut medalia de onoare a Salonului din Paris, iar în 1878 a fost numit ofiţer în Legiunea de Onoare. Din 1873 a început să expună la Salon şi pictură, iar în 1894 execută decoraţia pictată a plafonului din Sala Iluştrilor, în Capitoliul din Toulouse. În pictură, precum şi în sculptură, Falguière imprimă un caracter realist, bazat pe studiul modelului viu, figurilor reprezentate în mişcare. A studiat în atelierul sculptorului reputat şi sever François Jouffroy, care preda un clasicism temperat de naturalism. Devenind în scurtă vreme celebru, a preluat postul de profesor rămas vacant după moartea maestrului său la École des Beaux-Arts în 1882 şi la Institut un an mai târziu. Unul dintre elevii săi a fost Antoine Bourdelle. A obţinut importante comenzi publice pentru monumente dedicate marilor figuri ale celei de-a Treia Republici Franceze: „Monumentul Revoluţiei” de la Panthéon, „Monumentul lui Balzac. Eleganţa, gustul pentru mişcare şi schiţă, i-au permis să varieze vocabularul clasicismului, stilul său, pe gustul partizanilor tradiţiei, aducându-i succes şi în rândul publicului. A fost considerat, vreme îndelungată, drept unul dintre reprezentanţii realismului în sculptura franceză a secolului al XIX-lea, însă astăzi este privit ca eclectic. Lucrarea „Învingătorul în luptele de cocoşi” este o operă din tinereţe a sculptorului, realizată la Roma în 1862, în timpul stagiului Prix de Rome. Acolo, artistul a asistat probabil la scenele de luptă între cocoşi, sport practicat în Italia în acea vreme, din care s-a inspirat pentru opera sa. Sculptura a fost expusă în 1864 la Salonul din Paris, comandată apoi de Statul Francez pentru Musée du Luxembourg, premiată şi medaliată. Datorită succesului obţinut, a fost editată ulterior la diferite dimensiuni de către turnătoriile Thiébaut & Fils şi Thiébaut Frères, Fumière et Gavinot1. „Învingătorul” aparţine, prin formula compoziţională a nudului adolescentin în mişcare, finitul şi eleganţa formelor, curentului neo-florentin, descinzând direct din manierismul lui Giambologna. Sculptura ar fi putut avea ca model figura lui Mercur, realizată de Giambologna. Pentru gustul fin de siècle, „Învingătorul în luptele de cocoşi” reprezenta o adevărată capodoperă, manifestând forţă şi îndrăzneală, atribute pe care se întemeia talentul artistului. Voga pe care a cunoscut-o explică existenţa a două exemplare în România, unul la Muzeul Naţional de Artă iar celălalt provenind dintr-o colecţie particulară
Bibliografie
BELDIMAN, Ioana, „Sculpturi franceze. Un patrimoniu resuscitat”, Editura Simeria, Bucureşti, 2005
Dimensiuni
depth 15 cm, width 33 cm, height 41 cm
Descriere
bronz, semnat jos, pe plintă, A. Falguiere
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Lucrarea în bronz este un exemplar de dimensiuni mai mici al operei care i-a adus celebritatea sculptorului francez Falguière în rândul publicului şi aprobarea criticii în 1864, anul în care a prezentat-o la Salon. Sculptura se află acum în original la Musée d’Orsay din Paris, iar un exemplar, de asemenea în reducţie, se află în patrimoniul Galeriei de Pictură şi Sculptură a Muzeului Naţional de Artă al României. Născut la Toulouse, Falguière a urmat cursurile École des Beaux-Arts, câştigând mult disputatul Prix de Rome în 1859. În 1868 a obţinut medalia de onoare a Salonului din Paris, iar în 1878 a fost numit ofiţer în Legiunea de Onoare. Din 1873 a început să expună la Salon şi pictură, iar în 1894 execută decoraţia pictată a plafonului din Sala Iluştrilor, în Capitoliul din Toulouse. În pictură, precum şi în sculptură, Falguière imprimă un caracter realist, bazat pe studiul modelului viu, figurilor reprezentate în mişcare. A studiat în atelierul sculptorului reputat şi sever François Jouffroy, care preda un clasicism temperat de naturalism. Devenind în scurtă vreme celebru, a preluat postul de profesor rămas vacant după moartea maestrului său la École des Beaux-Arts în 1882 şi la Institut un an mai târziu. Unul dintre elevii săi a fost Antoine Bourdelle. A obţinut importante comenzi publice pentru monumente dedicate marilor figuri ale celei de-a Treia Republici Franceze: „Monumentul Revoluţiei” de la Panthéon, „Monumentul lui Balzac. Eleganţa, gustul pentru mişcare şi schiţă, i-au permis să varieze vocabularul clasicismului, stilul său, pe gustul partizanilor tradiţiei, aducându-i succes şi în rândul publicului. A fost considerat, vreme îndelungată, drept unul dintre reprezentanţii realismului în sculptura franceză a secolului al XIX-lea, însă astăzi este privit ca eclectic. Lucrarea „Învingătorul în luptele de cocoşi” este o operă din tinereţe a sculptorului, realizată la Roma în 1862, în timpul stagiului Prix de Rome. Acolo, artistul a asistat probabil la scenele de luptă între cocoşi, sport practicat în Italia în acea vreme, din care s-a inspirat pentru opera sa. Sculptura a fost expusă în 1864 la Salonul din Paris, comandată apoi de Statul Francez pentru Musée du Luxembourg, premiată şi medaliată. Datorită succesului obţinut, a fost editată ulterior la diferite dimensiuni de către turnătoriile Thiébaut & Fils şi Thiébaut Frères, Fumière et Gavinot1. „Învingătorul” aparţine, prin formula compoziţională a nudului adolescentin în mişcare, finitul şi eleganţa formelor, curentului neo-florentin, descinzând direct din manierismul lui Giambologna. Sculptura ar fi putut avea ca model figura lui Mercur, realizată de Giambologna. Pentru gustul fin de siècle, „Învingătorul în luptele de cocoşi” reprezenta o adevărată capodoperă, manifestând forţă şi îndrăzneală, atribute pe care se întemeia talentul artistului. Voga pe care a cunoscut-o explică existenţa a două exemplare în România, unul la Muzeul Naţional de Artă iar celălalt provenind dintr-o colecţie particulară
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
