278. Nud [1944-1955]

Născut în comuna Preuţeşti, judeţul Suceava, Ion Irimescu urmează Academia de arte frumoase din Bucureşti, la clasa maestrului Dimitrie Paciurea, în perioada 1924 – 1928. În timpul studenției, a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni-Fălticeni. În anul 1928, la absolvirea academiei, are loc debutul său la Expoziția de Pictură și Sculptură din București. În 1929 obţine, prin concurs, o bursă de studii din partea Şcolii Române din Paris, unde, odată ajuns, se înscrie la „Académie de la Grande Chaumière”. Aici lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard, fiind în special influențat de sculptura lui Antoine Bourdelle. Întors în ţară, lucrează ca profesor de desen la liceele din Paşcani, Bucureşti şi Slatina, până în 1940, când primeşte postul de profesor de sculptură la Academia de arte frumoase din Iaşi, iar în 1944, funcţia de director. Între 1950 şi 1955 activează ca profesor de sculptură şi şef de catedră la Institutul de arte plastice „Ion Andreescu” din Cluj. În 1960 este ales secretar al Uniunii Artiştilor plastici, iar din 1963 vicepreşedinte, funcţie pe care o deţine până în 1968. În 1978 preia funcţia de preşedinte al U.A.P., unde activează până în 1989. Din 1965 începe să predea sculptura la Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Prima prezenţă expoziţională are loc în cadrul Salonului oficial din Paris, unde expune între 1930 şi 1931, fiind distins, pentru lucrarea „Autoportret”, cu Menţiunea de Onoare de către „Societé des Artistes François”. Între 1932 şi 1943 participă la toate saloanele oficiale din Bucureşti, iar între 1940 şi 1943 la cele din Iaşi, obţinând prin concurs, în 1937, bursa „D. Paciurea”. Devine membru al „Tinerimii artistice”, expunând alături de această asociaţie în perioada 1937 – 1943. În 1947 deschide la Sala Dalles o expoziţie personală, alături de grupul artistic „Moldova”. Privind la arta lui Paciurea, atent şi faţă de gloria lui Brâncuşi, Ion Irimescu tinde către o viziune de sinteză între cei doi, lăsându-se sedus de genul portretului şi cel al compoziţiei, de subiectele inspirate din lumea mitologică, ambianţa muzicii, individualizându-şi creaţia prin predilecţia formelor supuse rigorii specifice nobleţei interioare şi demnităţii umane. Dualistă – realistă şi abstractă în acelaşi timp – opera lui Ion Irimescu are capacitatea de a surprinde atât prin prezenţa trăsăturilor ce individualizează un portret, ce a aparţinut istoriei sau contemporaneităţii artistului, cât şi prin tendinţa de abstractizare a formelor dominate de sinteză şi simplificare. O constantă a viziunii lui Ion Irimescu este armonia, pe care artistul a înţeles-o prin aducerea în prim plan a unor teme ce rezonau cu conceptul de armonie, vădind astfel interes faţă de muzică, tinereţe sau prezenţa femeii.

Bibliografie

CEBUC, Alexandru, „Irimescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1995 SCHILERU, Eugen, „Ion Irimescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969

Dimensiuni

width 57 cm, height 176 cm, custom 41,5

Descriere

marmură, semnat la bază, Irimescu Ion

Informații documentare

În cadrul Salonului Oficial din 1944, Ion Irimescu participa la expoziție cu gipsul operei de față, intitulat "Tors de fată". Varianta în bronz a operei este reprodusă în catalogul "Ion Irimescu", E.S.P.L.A., Marin Mihalache, București, 1958 la cat 36, sub titlul "Nud". În 1956, drept oficial și expozant al delegației României la a XXVIII-a Bienală de la Veneția, Ion Irimescu expunea în cadrul pavilionului românesc varianta în bronz a operei de față.

Datare

1944-1955

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.