otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Impresia lăsată de mediul parizian - unde s-a aflat în anii 1908-1909, pentru câteva luni în 1914, iar din 1920, cu unele întreruperi până în 1934 - avea să se manifeste asupra operei sale, experienţa curentelor ce se manifestau în arta Parisului participând la coagularea unui stil individual. Iser a adaptat viziunii sale influenţele mişcărilor artei moderne, fără a se subordona vreuneia dintre ele şi supunându-le interpretării personale. A încorporat organic arta Şcolii Parisului; fiind imposibil să se sustragă acestei înrâuriri în anii în care s-a stabilit acolo, a păstrat şi şi-a adâncit propriile preocupări, desăvârşindu-şi modul de expresie. Marin Mihalache aprecia că Iser se afirmase încă din ţară ca un pictor cu o viguroasă personalitate, pe care Parisul nu l-a absorbit, ci l-a împlinit, încât s-a afirmat cu drept cuvânt că şi acolo a rămas el însuşi, de sub aporturile străine răzbătând puternic propriile trăsăturii. “Artistul declara despre această perioadă: Am ţinut să fiu în arta mea aşa cum sunt şi numai astfel am putut produce în străinătate impresia unei arte personale”ii. Modelele lui Iser din arta franceză erau Renoir şi Cézanne, de la care a învăţat construirea volumului şi raporturile de culoare, cunoştinţe pe care le-a contopit într-un stil de sinteză. Recunoştea că îl consideră pe Cézanne mentorul său spiritual, sub influenţa căruia a ajuns treptat la împlinirea viziunii. Paleta i s-a restrâns la puţine culori, care folosite într-o multitudine de nuanţe compuneau armonii cu valenţe clasice. Volumele au devenit bine articulate, forma căpătând o structură solidă sub culoarea modelată viguros, fără a se fragmenta precum în pictura postimpresionistă. Pictura lui Iser manifestă unele influenţe ale expresionismului german, precum şi integrarea unor elemente cubiste, exprimând echilibru intern şi acord cu spiritul românesc. Nudurile feminine formează un capitol de valoare în opera lui Iser, o temă pe care a abordat-o de-a lungul întregii sale creaţii şi care ilustrează căutările sale în domeniul expresivităţii formei. Acestea erau de regulă rezultatul observaţiei directe a modelului, aşezat în diferite poze: şezând, în picioare sau întins. Sunt mereu reprezentate în interior, într-un mediu care sugerează intimitate, însoţite de eşarfe şi alte materiale care îi dau lui Iser prilejul să ilustreze diferite tipuri de texturi şi suprafeţe. Deseori, modele pentru nudurile sale sunt femeile din Dobrogea, odalisce cu trupuri bine clădite, expresii aspre şi farmec oriental, dar şi femei din societatea în care trăia. Tipul nudului întins se leagă de regulă de figurile odaliscelor şi turcoaicelor, reprezentate cu diverse elemente ale costumului lor, care le particularizează. Opera „Nud întins” ilustrează un personaj neindividualizat prin mediul în care se găseşte, un caz mai rar între alte lucrări ale genului realizate de Iser. Foloseşte o paletă în care predomină culorile reci, fundal pentru personajul său, contrastând cu nuanţele calde ale pielii. Reflexele albastrului se imprimă şi pe nud, dându-i un aspect mineral, ca de marmură. Poziţia mâinilor şi a picioarelor descriu linii diagonale care conferă dinamism compoziţiei, aspect căruia artistul pare să-i acorde la fel de multă atenţie ca şi culorii. Poziţia, cromatica şi tipul feminin ferm, cu formă bine articulată, sunt specifice pentru nudurile lui Iser, care a contribuit la această temă a picturii româneşti cu o creaţie originală, impregnată de modernitate. i Marin Mihalache, „Iosif Iser”, p. 23 ii Iosif Iser apud Marin Mihalache, op. cit., p. 23
guașă vernisată pe hârtie, semnat dreapta jos, cu negru, ISER
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Impresia lăsată de mediul parizian - unde s-a aflat în anii 1908-1909, pentru câteva luni în 1914, iar din 1920, cu unele întreruperi până în 1934 - avea să se manifeste asupra operei sale, experienţa curentelor ce se manifestau în arta Parisului participând la coagularea unui stil individual. Iser a adaptat viziunii sale influenţele mişcărilor artei moderne, fără a se subordona vreuneia dintre ele şi supunându-le interpretării personale. A încorporat organic arta Şcolii Parisului; fiind imposibil să se sustragă acestei înrâuriri în anii în care s-a stabilit acolo, a păstrat şi şi-a adâncit propriile preocupări, desăvârşindu-şi modul de expresie. Marin Mihalache aprecia că Iser se afirmase încă din ţară ca un pictor cu o viguroasă personalitate, pe care Parisul nu l-a absorbit, ci l-a împlinit, încât s-a afirmat cu drept cuvânt că şi acolo a rămas el însuşi, de sub aporturile străine răzbătând puternic propriile trăsăturii. “Artistul declara despre această perioadă: Am ţinut să fiu în arta mea aşa cum sunt şi numai astfel am putut produce în străinătate impresia unei arte personale”ii. Modelele lui Iser din arta franceză erau Renoir şi Cézanne, de la care a învăţat construirea volumului şi raporturile de culoare, cunoştinţe pe care le-a contopit într-un stil de sinteză. Recunoştea că îl consideră pe Cézanne mentorul său spiritual, sub influenţa căruia a ajuns treptat la împlinirea viziunii. Paleta i s-a restrâns la puţine culori, care folosite într-o multitudine de nuanţe compuneau armonii cu valenţe clasice. Volumele au devenit bine articulate, forma căpătând o structură solidă sub culoarea modelată viguros, fără a se fragmenta precum în pictura postimpresionistă. Pictura lui Iser manifestă unele influenţe ale expresionismului german, precum şi integrarea unor elemente cubiste, exprimând echilibru intern şi acord cu spiritul românesc. Nudurile feminine formează un capitol de valoare în opera lui Iser, o temă pe care a abordat-o de-a lungul întregii sale creaţii şi care ilustrează căutările sale în domeniul expresivităţii formei. Acestea erau de regulă rezultatul observaţiei directe a modelului, aşezat în diferite poze: şezând, în picioare sau întins. Sunt mereu reprezentate în interior, într-un mediu care sugerează intimitate, însoţite de eşarfe şi alte materiale care îi dau lui Iser prilejul să ilustreze diferite tipuri de texturi şi suprafeţe. Deseori, modele pentru nudurile sale sunt femeile din Dobrogea, odalisce cu trupuri bine clădite, expresii aspre şi farmec oriental, dar şi femei din societatea în care trăia. Tipul nudului întins se leagă de regulă de figurile odaliscelor şi turcoaicelor, reprezentate cu diverse elemente ale costumului lor, care le particularizează. Opera „Nud întins” ilustrează un personaj neindividualizat prin mediul în care se găseşte, un caz mai rar între alte lucrări ale genului realizate de Iser. Foloseşte o paletă în care predomină culorile reci, fundal pentru personajul său, contrastând cu nuanţele calde ale pielii. Reflexele albastrului se imprimă şi pe nud, dându-i un aspect mineral, ca de marmură. Poziţia mâinilor şi a picioarelor descriu linii diagonale care conferă dinamism compoziţiei, aspect căruia artistul pare să-i acorde la fel de multă atenţie ca şi culorii. Poziţia, cromatica şi tipul feminin ferm, cu formă bine articulată, sunt specifice pentru nudurile lui Iser, care a contribuit la această temă a picturii româneşti cu o creaţie originală, impregnată de modernitate. i Marin Mihalache, „Iosif Iser”, p. 23 ii Iosif Iser apud Marin Mihalache, op. cit., p. 23
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
