47. Margine de sat

Artistul aparţine generaţiei ’60 în pictură, una care îşi păstra încă vie legătura cu marea artă românească interbelică, într-o perioadă în care expoziţiile bucureştene mai prezentau lucrări ale lui Lucian Grigorescu, Camil Ressu, Iosif Iser sau Nicolae Dărăscu. Cunoştinţele artistice în spiritul acestei tradiţii a picturii româneşti s-au transmis pe filiera şcolii de artă, la catedra căreia s-au succedat mulţi dintre artiştii cei mai importanţi. Profesorul lui Brădean, Ciucurencu, studiase cu Camil Ressu la Şcoala de Bele-Arte, cel care le cultivase elevilor săi respectul pentru desen şi sensul superior al compoziţiei, fiind totodată fascinat de personalitatea artistică a lui Pallady şi Luchian. Ciucurencu avea să îşi formeze viziunea personală urmând aceste coordonate, transmiţând-o la rândul său studenţilor, atunci când va deveni profesor. Brădean studiase la Timişoara gravura cu Iulius Podlipny, unde îşi formase o bază solidă în desen, pe care experienţa lui Ciucurencu avea să o completeze natural. Peste pictura lui Brădean se suprapune arhitectura desenului, în linii negre ferme, care definesc volumele şi le simplifică, acţionând ca un schelet intern al lucrurilor, structurând şi în acelaşi timp rezumând. Concepţia liniei este una dintre cele mai directe influenţe ale lui Ciucurencu, însă şi a studiilor sale de gravură, fiind unul dintre accentele dominante în pictura „Margine de sat”: delimitează obiectele peisajului, formele copacilor, relieful, imprimă ritm compoziţiei şi separă zone de culoare. Este ceea ce conferă imaginii o construcţie solidă, în care este integrat numai ceea ce e esenţial în realitatea care l-a inspirat. O căpiţă, element plastic recurent în peisajele sale, o casă modestă, un copac în primul plan, vegetaţie schiţată în cel secundar, un drum de pământ şi colină lină, care închide orizontul la o distanţă nu prea mare – construiesc o imagine ce se distinge prin viziunea sintetică. Contrastul dintre culorile reci şi galbenul de cereale coapte este raportul pe care se întemeiază cromatica lucrării, care aminteşte de paleta lui Van Gogh. În multe dintre peisajele sale, maestrul olandez picta câmpurile într-un galben solar, ce conţinea lumina, alăturându-i nuanţele de albastru, turcoaz, violet ale cerului şi vegetaţiei. Traian Brădean aplică culoarea în tuşe constructive, sugerând suprafeţe şi volume: rotunjimea coroanelor arborilor, moliciunea căpiţei de fân, netezimea lanului şi imprimând mişcare. Cerul apare astfel într-o învolburare de tuşe consistente în culorile amurgului, care dă un accent grav momentului în care este reprezentat peisajul. Artistul îşi imprimă propriile trăiri în faţa naturii, păstrând totuşi respectul pentru realitatea a ceea ce alege să înfăţişeze.

Bibliografie

“Traian Brădean”, Angela Pop Brădean, Catalog de expoziție, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, noiembrie – decembrie 1998 ‘’Seniori ai Picturii Românești Contemporane’’, U.A.P, Fundația HAR, Programul Restituiri, martie 2003, Galeria Apollo, București

Dimensiuni

width 64 cm, height 50 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, T. Brădean

Informații documentare

Pe verso etichetă de participare în expoziția ”Peisajul în pictura românească”, Muzeul Național Cotroceni, 2002

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.