34. Pierrot și Colombina [a doua jumătate a anilor '30]

Commedia dell’Arte, sursă atât de inepuizabilă de-a lungul vechii istorii reprezentative, a influențat și pictura secolului XX, fie în poezia simbolistă, fie în pictura modernistă, avangardistă în special. Motivul arlechinului și al dansatoarei a intrat în vizorul lui Iser de îndată ce contactul acestuia cu cultura franțuzească s-a materializat, în urma primelor călătorii în Paris. Atracția pentru expresionism, drept motor estetic al întregii abordări plastice, s-a dovedit a fi cea care l-a împins pe Iser spre o pictură psihologică, cea mai în măsură să înțeleagă și să reproducă sentimentele modelelor sale. Aceasta era validată și de spiritul epocii, pentru care reprezentarea arlechinului devenise un adevărat discurs asupra dualității vieții, drept urmare și a artei figurative. Picasso, Juan Gris, André Derain, Emil Nolde sau Amedeo Modigliani sunt doar câteva din numele primelor decade ale secolului XX ce au restructurat și revalorificat imaginea emblematică, dar blazată a celebrelor personaje ale comediei umane. Fermecat de animația francezului Emile Reynauld “Pauvre Pierrot”, experiment al teatrului optic, anterior cinematografului, care făcuse mare vâlvă în epocă, Iser realizează de timpuriu câteva opere care ilustrează iubirea neîmplinită a arlechinului Pierrot pentru balerina Columbina. O primă abordare a temei, sub influența directă a clasicului triunghi - arlechin, Colombina și Pierrot - a fost realizată de Iosif Iser în anul 1912, când, la comanda lui Dimitrie Burileanu (eminent om politic și diplomat), artistul a decorat conacul acestuia de la Turnu Severin cu o astfel de compoziție. Ani mai târziu, la sfârșitul anilor ’30, Banca Națională avea să achiziționeze celebra “Arlechin și dansatoare”(Muzeul Național de Artă al României, inv. 3238) la recomandarea aceluiași Dimitrie Burileanu, Guvernatorul de la acea dată. Menționarea acestor puncte de reper ne ajută să înțelegem faptul că motivul central a reprezentat pentru estetica iseriană o adevărată redută plastică. Sensurile noi pe care le ating arlechinadele deceniilor patru-cinci le putem observa lesne în guașa de față, unde, prin raporturile de volume, de mișcare și de culoare-lumină, Iser reiterează celebra temă. Compoziția este esențializată, dată fiind și tehnica, are un aer teatral și vibrează tocmai datorită guașei întinse pe suprafața picturală. Decupajul vizual, schematismul desenului și rapiditatea tușei sunt specifice limbajului modernist pe care Iser și-l însușise încă din primul deceniu al secolului XX, în anii în care se integra total în atmosfera creatoare a Parisului. (I.P.)

Bibliografie

MIHALACHE, Marin, “Iser”, Ed. Meridiane, București, 1982.

Dimensiuni

width 48.5 cm, height 60.5 cm

Descriere

guașă și ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu alb, ”Iser”

Informații documentare

O variantă a operei este reprodusă în articolul ”Iosif Iser sau orgoliul creației - 100 de ani de la naștere -”, Mircea Deac, în ”Revista Muzeelor și Monumentelor. Seria Muzee București”, 1981, vol. 18, num. 4, pp. 62-69, la pag. 68.

Datare

a doua jumătate a anilor '30

Provenienţă

colecția Corneliu Vadim Tudor.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.