Bibliografie

BOGDAN, Radu, Theodor Aman, Ed. De Stat pentru Literatură şi Artă, 1955 CISEK, Oscar Walter, Aman, Ed. Ramuri, Craiova, 1931 DAN, Călin, Th, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984 FLOREA, Vasile, Theodor Aman, Ed. Meridiane, 1972 IONESCU, Adrian-Silvan, Centenar Theodor Aman, Ed. Venus, 1991

ulei pe lemn, 35 x 25 cm, semnat și datat, stânga jos, cu brun, Th. Aman, 1871

Talentul său artistic a fost remarcat şi încurajat, la început, de către pictorul Constantin Lecca, profesor la Şcoala Centrală din Craiova, de la care şi-a însuşit primele cunoştinţe despre meşteşug, iar apoi de profesorul de desen Carol Walstein, de la liceul Sf. Sava. În jurul anului 1851, Aman a decis continuarea studiilor la Paris, condiţiile vieţii artistice fiind precare în Principate. Se înscrie ca elev în atelierul lui Martin Drolling, iar un an mai târziu, în cel al lui Edouard Picot, reprezentanţi notorii, pe atunci, ai academismului neoclasicizant şi continuatori ai lui David. Alături de studii riguroase, Aman este preocupat de lectură, citindu-i pe Descartes, Voltaire, Hugo, Dante sau Petrarca şi cercetând capodoperele marilor maeştri în muzeele Parisului, oprindu-se în special asupra lui Rubens, Velázquez sau Watteau. Aman inaugurează cu adevărat portretistica de succes o dată cu pictarea portretului principesei Zoe Brâncoveanu, în cursul anului 1859. Fără ezitare opera se regăsește pe culmea măiestriei portretistice pe care pictorul o va avea până la sfârșitul carierei. Aceasta poate fi cu ușurință identificată drept una dintre acele opere care ne demonstrează de ce Theodor Aman este recunoscut drept primul pictor modern autohton. Urnit de la spate de un spirit profund realist, notă definitorie și a caracterului, Aman reușea să surprindă încă de atunci(1859), prin capacitatea de a aprofunda trăsăturile cele mai personale ale personajelor pe care le picta. Distribuția acestui tip de compoziții pornea întocmai de la necesitatea pătrunderii fizionomiei, efect ce trebuia să fie relaționat cu întreaga construcție a operei, așa cum înțelegea Aman la jumătatea secolului XIX. Pictorul nostru a reușit să își compună un întreg limbaj plastic a cărui finalitate avea menirea de a impune o idee principală, ce încerca desigur să depășească simpla apariție realistă. Portretul de societate al acelei perioade necesita o rezolvare mai degrabă pe gustul clientului, care dorea să fie imortalizat în maniera cât mai flatantă. În cazul operei menționate mai sus, Doamna Brâncoveanu este surprinsă de Aman sub tipologia tiparului ce practic îl și instaura: neidealizant, portretul nu căuta să măgulească sau să conceapă altceva decât pura realitate oferea, astfel, în locul unei expresii calde a unei femei de inimă, doamna apare în postura rigidității, condescendenței și trufiei tipice unei aristrocate. Catalogarea portretisticii lui Aman ne oferă informații prețioase asupra modalității în care pictura acestuia era văzută în a doua jumătate a secolului XIX. Începând cu portretele vechilor domnitori, de la cele ale familie Ghika, și până la cel al lui Carol I, pictorul devine unul dintre cei mai importanți stâlpi ai unei iconografii istorice românești. Carol Davila și familia acestuia, prinții Racoviță, Tudor Vladimirescu, Barbu Catargiu sau Mihalache Marghiloman, toți calcă pragul atelierului lui Aman și se lasă imortalizați sub penelul tot mai ascuțit al pictorului. În opera de față, Aman pictează la comandă, așa cum denotă postura și lipsa unei importanțe personale a personajului prezentat. Văzută din profil, cu privirea iscoditoare, dar ferită de ochii privitorului, doamna tronează în mijlocul camerei, dar și în întreaga compoziție.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.