53. Garofițe
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
53. Garofițe
1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti
Estimare:
EUR 50.000 - 80.000
Bibliografie
CIOFLEC, Virgil, ”Luchian”, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1924. LASSAIGNE, Jacques, ”Ştefan Luchian”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972. COMARNESCU, Petru, ”Luchian”, Editura Tineretului, Bucureşti, 1965.
ulei pe pânză, 32 x 52 cm, semnat stânga jos, cu brun, "Luchian"
Tema florilor începe să capete o importanță deosebită în jurul anului 1905, devenind tot mai prezentă după 1908. Dacă în prima parte a carierei sale artistice, Luchian este cunoscut mai ales prin peisaje, portrete și compoziții cu tematică socială, în ultima perioadă florile ajung să ocupe un loc central în opera sa. În pictura lui Ștefan Luchian, florile nu apar doar ca un subiect decorativ, ci devin, în ultimii ani ai creației sale, un adevărat limbaj pictural. Această schimbare este legată și de deteriorarea stării sale de sănătate, care îi limitează treptat mobilitatea și posibilitatea de a lucra în aer liber. Natura statică îi oferă posibilitatea de a continua să observe și să interpreteze natura din spațiul interior. Bujorii, anemonele, albăstrelele, trandafirii, garoafele, florile de câmp, toporașii și macii devin subiecte recurente. Florile îi oferă lui Luchian mai mult decât un motiv pictural: ele devin un prilej de a cerceta lumina, culoarea și vibrația. Artistul nu urmărește să reproducă fidel o floare, ci să surprindă felul în care aceasta se transformă sub acțiunea luminii. Forma este construită prin pete și tușe de culoare, prin contraste și relații cromatice. Lucrarea surprinde o compoziție statică alcătuită din garoafe, unde, în locul unui buchet așezat într-un vas, florile sunt prezentate individual, dispuse orizontal pe o farfurie. În compozițiile sale, lumina nu este tratată doar ca un efect exterior care cade asupra obiectelor, ci pare să fie conținută în însăși materia picturală. Florile se desprind din fond prin contraste de valoare și de culoare, iar albul, rozul și mai ales roșul capătă intensitate prin raportarea la zonele mai întunecate. Această preocupare pentru lumină explică și importanța pe care o capătă roșul în pictura florilor. Roșul este una dintre culorile prin care Luchian creează puncte de maximă intensitate vizuală. În cazul garoafelor, el nu este folosit doar pentru a reprezenta culoarea florilor, ci pentru a produce accente, ritm și vibrație. Roșurile puternice sunt puse în relație cu rozurile, albul, verdele frunzelor și brunurile fondului pentru surprinderea și evidențierea florilor. Roșul apare recurent în naturile statice cu flori ale lui Luchian, mai ales în ciclul pictural dedicat garoafelor și în compozițiile cu trandafiri sau anemone, precum: ”Garoafe” și ”Vas cu garoafe” de la Muzeul Național Brukenthal, ”Trandafiri albi” de la Muzeul județean Argeș sau ”Portocale și garoafe roșii” de la Muzeul de Artă din Constanța. Un aspect deosebit al compoziției este faptul că garoafele nu sunt prezentate într-o vază sau ulcior ca cele mai multe lucrări ale sale, ci individual, așezate orizontal pe o farfurie. Într-un vas, florile ar fi asociate cu ideea de buchet și cu verticalitatea creșterii lor, iar pe farfurie, ele sunt dezmembrate vizual și apropiate de suprafața lucrării, devenind aproape niște obiecte de studiu cromatic. Farfuria introduce, de asemenea, o dimensiune cotidiană, unde Luchian este interesat în mod repetat de obiecte simple și de universul intim al interiorului. Un alt element în cadrul compoziției este și mica statuetă roșie din dreapta fundalului scenei ce denota un aer de mister și singurătate. Simbolistica acestei statuete din fundal poate fi pus și prin prisma ultimilor ani din viața artistului, unde poate sugera un simbol al claustrării și al izolării. Micile obiecte decorative din fundal erau singurele realități cunoscute ale universului său restrâns. Alternativă la figura umană, neputând să mai iasă pentru a picta peisaje sau modele vii, Luchian folosea aceste figurine pe post de actori. Statueta roșie funcționează ca un martor tăcut al suferinței sale, o proiecție a propriei singurătăți în spațiul închis al atelierului, unde această prezență enigmatică accentuează contrastul dramatic dintre frumusețea vibrantă a florilor și atmosfera grea din interiorul artistului. Garoafele pot fi privite, prin urmare, ca o metaforă a frumuseții efemere: sunt intense prin culoare și lumină, dar fragile prin însăși natura lor. Artistul transformă această fragilitate într-o sursă de expresivitate, iar simplitatea motivului într-o formă de profunzime, unde alte exemple asemănătoare ale acestei teme sunt ”Buchet cu garoafe”, ”Garoafe” sau ”Vas cu garoafe”, lucrări ce se aflată în colecțiile unor importante muzee din România, precum Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Muzeul Municipiului București sau Muzeul Național de Artă al României.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
SESIUNE
Întreabă-mă despre acest lot
Alte loturi asemănătoare
