12. Întoarcerea de la câmp [1915-1920]
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
12. Întoarcerea de la câmp [1915-1920]
1866, Bacău - 1932, Bucureşti
Estimare:
EUR 12.000 - 18.000
Bibliografie
DEAC, Mircea, ”Nicolae Vermont”, Editura Meridiane, București, 1973. PAVEL, Amelia; IONESCU, Radu, ”Nicolae Vermont”, Editura Academiei RPR, București, 1958.
ulei pe pânză, 87 x 55 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, ”N. Vermont”
În perioada de maturitate artistică, cuprinsă între anii 1915 și 1920, Nicolae Vermont acordă o atenție deosebită portretului, urmărind să surprindă nu doar particularitățile fizionomice ale personajelor, ci și trăsăturile lor psihologice și morale. Artistul este preocupat de individualitatea celui reprezentat, încercând să redea, prin expresie și atitudine, aspecte care țin de caracterul și de condiția sa. După 1905, această preocupare se extinde și asupra dimensiunii sociale a personajelor, Vermont surprinzând modul în care mediul și activitatea desfășurată își pun amprenta asupra aspectului fizic și asupra universului lor. Tematica rurală apare în creația lui Vermont încă din anii 1890 și se dezvoltă în primele decenii ale secolului al XX-lea, devenind una dintre direcțiile importante ale operei sale. Artistul nu tratează satul exclusiv ca pe un spațiu pitoresc, ci îl prezintă ca pe un mediu al vieții cotidiene, al muncii și al unei existențe simple. Personajele sale sunt integrate firesc în activitățile specifice acestui univers, iar reprezentarea lor dobândește o importantă dimensiune socială, unde satul devine un spațiu în care se reflectă existența oamenilor și relația lor directă cu natura și cu activitățile agricole. Lucrarea de față este reprezentativă pentru această perioadă de maturitate a artistului, a anilor 1920 și pentru interesul față de universul rural. Compoziția prezintă două personaje feminine care poartă costum tradițional românesc și care sunt surprinse pe drum, de la munca câmpului. Vermont nu idealizează această lume și nici nu o prezintă exclusiv prin prisma frumuseții peisajului, ci insistă asupra legăturii dintre om, muncă și mediul în care acesta trăiește. Un rol important în identificarea personajelor îl are și costumul tradițional românesc pe care îl poartă și care nu reprezintă, doar un detaliu decorativ, ci oferă informații despre originea personajelor și despre mediul din care acestea provin. Vermont nu a pictat portul tradițional dintr-o singură zonă exclusivă, ci a avut o arie geografică de interes recurentă, axată în principal pe zona Munteniei, dar și cu incursiuni pentru alte regiuni ale României. Cea mai mare parte a scenelor sale rurale și a chipurilor sunt surprinse în zona Munteniei. Personajele poartă elemente caracteristice costumului tradițional feminin, precum ia albă, fota și brâul. Cămășile cu mâneci largi și ample sunt asociate cu fotele strânse în jurul corpului și cu brâurile de culoare roșie. Un alt element semnificativ îl constituie acoperământul capului. Cele două personaje poartă basmale, diferite cromatic și ca modalitate de purtare. Acestea pot fi interpretate nu doar din punct de vedere estetic, ci și în relație cu normele vestimentare și sociale ale mediului rural tradițional. În anumite contexte etnografice, modul de purtare și anumite caracteristici ale acoperământului capului puteau contribui la distingerea statutului social sau marital al femeilor. În cazul de față, diferența dintre basmaua roșie, prinsă sub bărbie, și cea albă poate sugera o diferențiere de statut sau de vârstă. Astfel, costumul popular devine un important instrument de caracterizare vizuală. Prin intermediul acestuia, Vermont nu redă doar aspectul exterior al personajelor, ci sugerează apartenența lor la un anumit spațiu rural, la o comunitate și la un univers social tradițional. Îmbrăcămintea, gesturile și relația personajelor cu peisajul contribuie împreună la construirea unei imagini a satului românesc în care munca și viața cotidiană ocupă un loc central. Printre exemplele asemănătoare se numără: ”Țărăncuță cu coș”, ”Țărăncuță cu basma albă”, ”Țărăncuță cu copii ” sau ”Vânzătoare de cireșe”, lucrări care se regăsesc în colecțiile Muzeului Municipiului București sau ale Muzeului Național de Artă al României, unde confirmă încă o dată interesul constant al artistului pentru această tematică și pentru surprinderea lor în ipostaze care evidențiază identitatea socială și activitățile cotidiene.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
SESIUNE
Întreabă-mă despre acest lot
Alte loturi asemănătoare
