88. Crizanteme [1908-1910]

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

88. Crizanteme [1908-1910]

Ştefan Luchian

1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti

Estimare:

EUR 120.000 - 180.000

Neadjudecat

Bibliografie

Enescu, Theodor, "Luchian" Exhibition Catalogue, R.S.R. Art Museum, Bucharest, 1957. Peleanu Georgeta, Oprea Petre, Schobel Doina, Catalogue of the Exhibition "Flowers in the work of the painter Ştefan Luchian", National Museum of Art of Romania, Bucharest, 1966. Enescu Theodor, "Stefan Luchian. Painting. Pastel. Watercolour. Drawing", Romanian Cultural Institute Publishing House, Bucharest, 2007.

ulei pe pânză, 50 x 60 cm, semnat dreapta jos, cu negru, ”Luchian”

Informații documentare

Cel mai probabil opera a participat la expoziția retrospectivă Ștefan Luchian, Academia Română, 4 - 31 martie 1939. În catalogul expoziției regăsim la cat. 28 inventariată lucrarea "Crizanteme" cu prov. dr. Iosif Dona și având dimensiunile 50 x 60 cm. Opera este reprodusă în "Calendarul Universul", 1940, sub titlul "Flori".

Provenienţă

până în 1919, probabil colecția istorică a criticului de artă Virgil Cioflec (1876-1948), prieten și prim monografist al lui Ștefan Luchian; perioada interbelică, colecția istorică dr. Iosif Dona. În inventarul colecției Dona aflăm că o lucrare de Ștefan Luchian cu subiectul Crizanteme (operă neintrată ulterior în inventarul colecției naționalizate) intra în colecția doctorului în jurul anilor 1919-1920, în urma unui schimb făcut cu Virgil Cioflec pentru 1.000 de lei și 6 tablouri.

Rupând legătura cu clar-obscurul printr-o paletă pură și luminoasă, Ștefan Luchian aducea cu sine un nou limbaj artistic, conducând pictura românească pe drumul luminii și al culorii. Astfel, subiecte cunoscute, precum „florile”, erau acum prezentate într-o formă nouă, ceea ce va face ca și creațiile unor artiști precum Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Francisc Șirato, Nicolae Tonitza sau Alexandru Ciucurencu să poată afla ulterior cuvenita prețuire. „Florile” sale pregăteau și educau în această abordare gustul artistic, în vederea înțelegerii acelor lucrări care redau prin incandescența culorilor, prin strălucirea acordurilor și prin frumusețea raporturilor, un climat emoțional. Întins pe harta tuturor anotimpurilor, de la florile primaverale – toporași, viorele, liliac, maci, albăstrele, lalele, la cele vernale - trandafiri, nalbe, garofițe, garoafe, crăițe, gura-leului, părăluțe, dalii, călțunași, gherghine, până la cele tomnatice - crizanteme, vâzdoage, dumitrițe sau tufănele, repertoriul florilor însuflețesc prin culoare universul artistului. Evocate adesea, fie în vaze ori în ulcele de pământ, florile lui Luchian aduc adesea în vizual și semne ale tradiționalului, valorat de către artist prin decoruri și luciri de smalț. Astfel, tradiția lirică și realistă a picturii românești va fi acum îmbogățită prin noi valori și perspective. Unul din admiratorii fervenți ai operei luchienești și posesorul a mai multe dintre „florile” sale va fi doctorul Iosif Dona (1875 - 1956), unul dintre cei mai însemnați colecționari români, care se remarca spre sfârșitul primului deceniu al anilor 1900 cu cea mai importantă colecție de artă românească din țară. Specialist în balneologie, doctorul Iosif Dona s-a născut la București. A urmat cursurile Liceului Sf. Sava, apoi pe cele ale Facultății de medicină, obținând în anul 1899 titlul de doctor în medicina cu calificativul „Magna cum laude” iar în paralel a urmat și dreptul. Era interesat de filosofie, literatură, muzică și nutrea o adevărată admirație pentru artele plastice. Familiar mediului intelectual românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și prima jumătatea a secolului al XX-lea, Iosif Dona era prieten apropiat cu personalități precum: Constantin Dobrogeanu-Gherea, I. L. Caragiale, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Nicolae Iorga, Paul Bujor, Alexandru Brătescu-Voinești, Constantin Ion Parhon, Panait Istrati, Victor Eftimiu, George Enescu, și rudă apropiată cu Vasile Alexandrescu-Urechia, Alexandru Vlahuță și Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Prin intermediul celor din urmă avea să îl cunoască pe Grigorescu. A câștigat încă de la început prețuirea contemporanilor, fiind desemnat adesea în juriile expozițiilor de artă plastică, alături de alți colecționarii Leon Laserson sau Krikor H. Zambaccian, dobândind autoritate în aprecierea artiștilor debutanți. În anul 1925 colecția sa aduna laolaltă 28 de tablouri de Grigorescu, 20 de tablouri și grafică de Luchian, 35 de uleiuri de Petrașcu, 18 lucrări de Pallady, 2 de Andreescu ș.a. Va cumpăra constant lucrări de Grigorescu, de Luchian, Petrașcu, Pallady, Tonitza sau Pica Dona Delavrancea, alcătuind cu perseverență și tact în decursul a 50 de ani o colecție impresionantă. Pe lângă operele plastice, colecția sa cuprindea și piese precum: covoare de rugăciune din Asia Mică, covoare persane, turcești și scoarțe oltenești, ceramică persană din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, vaze din Transilvania, pictură franceză (Camille Pissaro, Jankel Adler, Paul-Albert Besnard), alături de sculpturi aparținând școlii românești (Wladimir Hegel, Oscar Späthe, Oscar Han) sau celei europene din secolul al XIX-lea, (Antoine-Louis Barye, Jean-Baptiste Carpeaux, Constantin Meunier). (G.M.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.